Am intrat în mare de Ruy Cinatti Am intrat în marea femeie grăbit, să culeg alge Nu mi-am amintit scopul meu legănat de valuri Marea bărbat nu se uită pe sine în legănarea valurilor (originalul aici)
Am intrat în mare de Ruy Cinatti Am intrat în marea femeie grăbit, să culeg alge Nu mi-am amintit scopul meu legănat de valuri Marea bărbat nu se uită pe sine în legănarea valurilor (originalul aici)
Dă-mi mâna de Gabriela Mistral Dă-mi mâna ta şi apoi vom dansa; Dă-mi mâna şi mereu mă vei iubi. Ca o singură floare vom fiinţa, O floare, nimic mai mult nu vom fi… Acelaşi vers cânta-vom noi, În acelaşi ritm vom dansa. Ca un spic … Continuer la lecture de Antologia poeziei erotice: Chile
Indigo tuareg de TJ Dema Eu sunt cea care poartă culoare pe piele Împodobindu-mi carnea cu indigo în nuanţe pustii Ale mele poveşti mai jos de ochi se spun Deasupra obrajilor tumefiaţi Nu am nevoie de cer de metal Sicriu săpat în os, legat în … Continuer la lecture de Antologia poeziei erotice: Botswana
B’haiku de Damon Chua lumânări aprinse inima mea e vie din nou cu flăcări vechi – lumânări aprinse camera mea e vie din nou cu umbre vechi (originalul şi alte b’haiku-uri aici)
Cum aş putea
să pieptăn cu pieptăn de aur
al tău păr vrăjit şi negru
şi să-l văd cum cade-n valuri pe conturul gâtului tău?
.
Cum aş putea face
ca stelele din ochii tăi,
pătrunzând în haosul orbirii mele,
să strălucească doar în inima mea?
.
Cum aş putea
să-ţi sorb suflarea şi să obţin
ca roşul coral al buzelor tale
să se facă mai frumos ca niciodată?
.
Cum aş putea face
ca puritatea mâinii tale
ruşinoasă ca un crin
sa reverbereze încă şi mai mult?
.
Cum aş putea face
ca ritmul mersului tău
la fiecare pas să răspândească
mai multe flori decât văd astăzi revărsate?
Şi dacă-mi vor fi date toate-acestea,
voi fi putut sădi inima ta
într-a mea, ca un copac,
pe care să-l văd
etern înverzind.
(originalul aici)
Aminteşte-mi să-ţi scriu o scrisoare
după ce voi fi uitat
toate cuvintele
O voi scrie frumos
fără să uit nicio literă
fără să-nţeleg niciun rând
Dar mâna mea îşi va aminti
de acest foşnet uşor
radiocarpian
când scrie
alb peste alb
primul şi ultimul eS din semper fidelis
Eu acum, – ce eliberare!
Acum nu mă mai gândesc la tine
Dar oare nu voi înceta niciodată
Să-mi amintesc că te-am uitat?
(originalul aici)
El avea un fel de a se uita la ceas
cand venea,
in timp ce se dezbraca. Ea nu
se uita niciodata la ceas,
stia ca va pleca
dupa un ceas sau doua
si fetisul lui
era un fel de a o lasa sa inteleaga
ca va fi acasa la el
ca de obicei, pentru cina.
Cu toate astea, era ceva sigur,
ar putea-o duce asa cu anii –
Asteptare, telefon, vizita.
Nu indeajuns, dar totusi ceva.
Cat de putin, ea si-a dat seama intr-o zi
cand el i-a trimis flori,
amintindu-si ca e ziua ei
si ea a plans.
(originalul aici)
Nu spune că sânii mei
sunt doi porumbei albi,
obosiți că nu pleacă …
sau că trupul meu
este un fruct cald și bun
care în nopțile de vară,
îţi face poftă de muşcat și rănit …
Nu spune că buzele mele
sunt promisiuni de dorințe
abia-nfrânate,
sau că părul meu despletit
îţi aduce aminte de îmbrăţişările ușoare
ale zilelor neterminate …
că mâinile tale ştiu să culeagă
ceea ce nu este …
Ci mai bine vino să-mi spui,
că simţirea mea
este vibrantă și firavă,
ca grația
unei fete în floare …
că inteligența mea
este adâncă şi fără veşminte,
ca nopțile fără lună,
și că voința mea,
este atât de puternică și plină,
că numai dragostea ta
o condamnă! …
(originalul aici)
Pentru zece secunde am fost
îndrăgostit de tine.
În prima secundă ne-am întâlnit.
Tu cumpărai cărţi de bucate.
În a doua secundă ne-am întors
Luând din priviri bucăţi din celălalt.
În a treia secundă ne-am ţinut uşor unul pe altul.
Pielea ta era o pisicuţă jucânduse cu o perdea.
Ne-am sărutat în secunda a patra.
Porţile din faţă s-au lovit de zidurile noastre.
Ne-am căsătorit în secunda a cincea.
Rochia ta era din palmier Nikau.
Într-a şasea secundă am construit o casă cu vedere spre lac.
Nu a fost niciodată ordonată şi iarba ne ajungea la genunchi.
În secunda a şaptea ne-am certat:
În legătură cu pasta de dinţi şi cu poezia
si cu cine să ducă gunoiul.
Într-a opta secundă am devenit graşi şi fericiţi
şi ne întindeam pe pământ după masă.
Burta ta zvâcnea cu un copil rotund.
În secunda a noua eram bătrâni în aceeaşi grădină
a aceleiaşi case pe malul aceluiaşi lac în aceeaşi dragoste.
În secunda a zecea ne-am spus la revedere.
Mâna ta a alunecat departe de mine dar
mi s-a părut ceva ce-aş fi putut simţi.
Am trecut iarăşi unul pe lângă altul fără întoarcere
Ca şi cum totuşi ne-am întâlnit într-un fel doar la casa
librăriei Whitcoulls din Hamilton
într-o marţi bleu pal de septembrie.
(originalul aici)