ma mai plimb cateodata ,
impreuna cu mine ,
pe langa aleea timpului ,
direct prin iarba ,
in jurul unor statui
de amintiri ,
incremenite de vii …
e liniste ,
suntem doar cativa
rataciti de timp ,
impreuna cu ei
insisi …
g.mihaita david
Catégorie : Uncategorized
Întrebări despre Transilvania (1)
La aniversarea (de tristă amintire pentru români) a creării Austro-Ungariei (17 februarie 1867), am început pe blogul dedicat Regatului României o serie de întrebări care să adreseze unele mituri despre diferenţele între « regăţeni » şi transilvăneni.
Care a fost numele primei universităţi româneşti din Transilvania?
Există o folosire peiorativă a termenului « regăţean » şi un mit că ardelenii ar fi « mai … altfel »
De exemplu, mai educaţi. Ei bine, românii ardeleni nu erau, în 1918, mai educaţi decât « regăţenii ». Dimpotrivă.
Să începem cu învăţământul primar.
În 1912, proporţia celor care ştiau să scrie şi să citească în populaţia în vârstă de peste 8 ani era de 43,5% în Transilvania şi 39,5 în Vechiul Regat. Staţi, nu vă grăbiţi cu concluziile, cifrele pentru Transilvania includ toate naţionalităţile, iar procentul ştiutorilor de carte este net inferior în rândul românilor.
Priviţi o hartă din 1880 pe acelaşi subiect:
Comitatele cu populaţie majoritar românescă – Alba, Turda, Târnava Mică, Făgăraş, Maramureş – au o proporţie de alfabetizare de 10-20%, pe când în cele cu populaţie germană predominantă – Sibiu, Braşov, Târnava Mare – proporţia este de 40-70%, iar în secuime întâlnim…
Voir l’article original 93 mots de plus
Gelozie şi seducţie
Câteva rânduri suculente din « tratatul » asupra celor patru iubiri de Stendhal. Azi, despre gelozie în iubirea de bun-gust.
« Fiecare perfecţiune pe care o adaugi aureolei obiectului iubirii, şi care poate iubeşte un altul, departe de a-ţi procura o bucurie celestă, îţi răsuceşte un pumnal în inimă. O voce îţi strigă: de această plăcere încântătoare, rivalul tău este cel care se va bucura! »
« Întâlniţi o femeie drăguţă galopând în parc, iar rivalul este faimos pentru caii săi frumoşi, care fac zece mile în cincizeci de minute. În această situaţie furia se naşte uşor; nu-ţi mai aminteşti că în dragoste a poseda nu înseamnă nimic, a de bucura înseamnă totul; exagerezi fericirea rivalului, exagerezi insolenţa care îi dă această fericire şi ajungi la culmea tulburării, adică la extrema nefericire, încă şi mai înveninată de un rest de speranţă. »
« Trebuie să îţi ascunzi iubirea în faţa rivalului şi, sub un pretext de vanitate şi foarte îndepărtat de iubire, să îi spui în secret şi cu toată politeţea posibilă, cu aerul cel mai calm şi mai simplu: «Domnule, nu ştiu de ce oamenii din jur a găsit de cuviinţă să spună că aş fi cu doamna X; au chiar bunătatea să creadă că sunt îndrăgostit de ea; dacă aţi dori-o, v-aş ceda-o cu inima deschisă, dacă nu aş şti că în acest fel m-aş expune într-un rol ridicol. În şase luni, o veţi pute lua în voie; dar azi onoarea ce este legată, nu ştiu de ce, de aceste lucruri, mă obligă să vă spun, spre marele meu regret, că, dacă din întâmplare nu aţi avea chibzuinţa de a aştepta să vă vină rândul, unul dintre noi va trebui să moară.» »
« Nimic nu plictiseşte mai mult iubirea de bun-gust decât iubirea-pasiune a partenerului »
« E cunoscută în Franţa anecdota cu domnişoara de Sommery, care, surprinsă în flagrant delict de către amantul său, îi neagă vehement faptul, şi, cum celălalt continua să protesteze, i-o întoarce: «Ah! Văd bine că nu mă mai iubeşti, crezi mai mult ceea ce vezi decât ce îţi spun eu!»«
« Vântureasa de plastic » de Marius Chivu – un poem la superlativ
Rar mi-a fost dat să pun mâna pe o poezie atât de frumoasă şi profundă precum cea a lui Marius Chivu. Am citit-o şi recitit-o printre lacrimi… Se pare că nu sunt singura care a plâns…
Sunt convinsă că va avea recenzii foarte bune pe care aştept cu nerăbdare să le citesc. Poemul are un titlu incitant şi misterios, iar versetul din Evrei 13 cu 5: « Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi », un fel de motto al cărţii, anticipează întreaga atmosferă a poeziei, cea a unei iubiri filiale puternice, necondiţionate, iubire manifestată plenar în cele mai tragice condiţii.
Fiind ţesută în jurul unei poveşti reale din viaţa autorului, având aşadar un fir narativ, mi s-a părut aproape imposibil să citez din ea fără să trunchez ceva din fluenţa şi farmecul acesteia.
Iată totuşi un fragment:
« spitalul e o biserică cu multe etaje
preoţi în alb cădelniţînd cu stetoscoapele
pronaos cu…
Voir l’article original 136 mots de plus
Contrariul adicţiei nu e abstinenţa, ci conexiunea umană
« So the opposite of addiction is not sobriety. It is human connection. »
Am găsit această frază într-un articol foarte bun – « The Likely Cause of Addiction Has Been Discovered, and It Is Not What You Think »
Articolul l-am citit ca urmare a unei trimiteri dint-un articol de pe un blog cel mai adesea foarte interesant (Cu drezina)
Dintre exemplele de cercetare expuse în articolul menţionat, mi-a atras atenţia seria de experimente pe care le-a efectuat Bruce Alexander în anii 70 – le-aş denumi pe scurt Cuşca Şobolanului vs Parcul Şobolanilor.
Cercetătorul canadian a pornit de la întrebarea: adicţia depinde doar de contactul cu drogul sau depinde (mult mai mult) de context?
A fost sceptic în legătură cu următorul clip de prezentare pentru public a adicţiei la cocaină.
https://www.youtube.com/watch?v=7kS72J5Nlm8&feature=player_detailpage
Ce se întâmplă, de fapt? Şobolanul este într-o cuşcă şi are la dispoziţie o sticlă cu apă şi o sticla cu apa cu cocaină. În aproape toate cazurile şobolanul devine dependent de cocaină şi consumă cantităţi din ceea ce mai mari, până moare.
Alexander observă că şobolanul era singur în cuşcă. Şi construieşte un mediu alternativ: un Parc al Şobolanilor, cu multiple posibilităţi de socializare, exerciţiu fizic şi divertisment. Sursele de apă sunt aceleaşi ca în experimentul anterior: sticle cu apă şi sticle cu apă şi cocaină. Doar o mică parte dintre şobolani ajung să prefere cocaina (cei care sunt, din diferite motive, marginalizaţi) şi niciunul nu moare.
Într-o a doua fază, Alexander face şi experimentul « terapeutic »: după ce le dă drumul în Parc şobolanilor care consumasera cocaina, în singurătate, timp de 57 de zile (echivalentul în viaţa umană ar fi cam 7 ani!), majoritatea renunţă la consumul de cocaină.
Albastru regal
mes pensées sont “bleu-royal” – la couleur du temps qui s’écoule et se transforme en dunes invisibles… (http://myvirtualplayground.wordpress.com/2015/01/02/je-laime-a-mourir/) (gândurile mele sunt « albastru regal » – culoarea timpului care curge şi se transformă în dune invizibile…) Le vert colibri, le roi des collines, Voyant la rosée et … Continuer la lecture de Albastru regal
2014 in review
The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2014 annual report for this blog.
Here’s an excerpt:
The Louvre Museum has 8.5 million visitors per year. This blog was viewed about 70,000 times in 2014. If it were an exhibit at the Louvre Museum, it would take about 3 days for that many people to see it.
[Nimic din ce dă inima nu se pierde]
« Nimic din ce dă inima nu se pierde, ci este păstrat în inimile altora! »
La sarbatoarea Sf. Arhidiacon Stefan, cel dintai martir al Bisericii, mi se pare foarte potrivita acest subtitlu al blogului Stefaniei
Nimic din ce dă inima nu se pierde, ci este păstrat în inimile altora!
Un blog frumos, cu multa poezie si culoare. Si cu poteci umbroase, prea putin umblate – o poezie de Matilda Cugler Poni, o poezie de Ion Creanga, multa pictura asociata inspirat cu muzica sau literatura, literatura si arta patriotica de buna calitate si ganduri, multe ganduri bune.
Mai reproduc aici o rugaciune
Doamne…
Ajută-mă să le pot spune celor puternici adevărul în faţă.
Să nu mint… doar pentru a câştiga aplauzele celor slabi.
Dacă îmi dai noroc… nu-mi lua fericirea.
Dacă îmi dai putere… nu-mi lua raţiunea.
Dacă îmi dai succes… nu mă lipsi de umilinţă.
Iar dacă îmi dai umilinţă… nu-mi lua demnitatea.
Ajută-mă ca întotdeauna să văd şi reversul medaliei.
Nu mă lăsa să-i învinovăţesc pe ceilalţi pentru că nu gândesc ca mine.
Învaţă-mă să iubesc oamenii ca pe mine însămi.
Învaţă-mă să mă judec ca pe restul.
Nu mă lăsa să alunec în orgoliu… şi nici în disperare sau eşec.
Mai bine aminteşte-mi că eşecul… este experienţa care precede triumful.
Învaţă-mă că în ciuda suferinţei… să merg înainte.
Învaţă-mă că în ciuda deceptiilor… să nu-mi pierd încrederea.
Învaţă-mă că A IERTA, este cel mai important lucru pentru cel puternic… şi că răzbunarea este semnul primitiv al celui slab.
Dacă îmi iei norocul… lasă-mi puterea de a trece peste eşec.
Dacă eu am greşit cuiva… dă-mi curaj să-mi cer iertare.
Dacă cineva mi-ar greşi mie… dă-mi curaj să-l iert.
Doamne, dacă eu te uit pe tine…
Tu… să nu mă uiţi pe mine!
http://poorbuthonest.wordpress.com/ganduri/
La Multi Ani, Stefania!
Cadouri și îmbrățișări
Peste 150.000 de persoane trăiesc drama unei boli grave. Pentru o parte mică dintre ei, aceste momente grele nu sunt petrecute în singurătate. 30 de elevi de clasa a 6-a de la Școala nr. 49 din București au făcut o surpriză copiilor cu boli grave … Continuer la lecture de Cadouri și îmbrățișări
DAN GHENEA 