O carte care m-a impresionat când am citit-o şi care mi se pare uimitor de limpede şi adâncă de câte ori o recitesc (şi am făcut-o de multe ori în ultimii 22 de ani) e un mic volum intitulat Întrebări despre Dumnezeu. 48 de întrebări, începând cu « De ce trăim? » şi terminând cu « Suferinţa ». Autorul, André Frossard, ar fi împlinit azi 100 de ani.
Étiquette : Dumnezeu
Gând de duminică (8)
« Ura este o forma prelungita de sinucidere. Din ură nu creste nimic. Ea este sterilă.” (Mihai I al României)
Roşu în formă ascuţită
Joi, 21 august, Florenţa Mergem să vizităm Casa Buonarroti. Care se dovedeşte a fi mai puţin un muzeu despre viaţa lui Michelangelo, cât unul dedicat imaginii genialului artist în ochii posterităţii (în special din secolul XVII). O cameră a fost dedicată de nepotul său, Michelangelo Buonarroti … Continuer la lecture de Roşu în formă ascuţită
Psalm pessoan
Fă-mă mare ca Soarele, ca să te pot adora în mine; si fă-mă curat ca luna, ca să-ti pot înălta rugăciuni în mine; si fă-mă limpede ca ziua ca să te pot vedea întotdeauna în mine si să-ti înalt rugăciuni si să te ador. Doamne, … Continuer la lecture de Psalm pessoan
Fericirea e în altă parte
Observând aprobarea din cap gânditoare, poate recunoscătoare, a lui Spinoza, van den Enden continuă: – Dacă nu despre afaceri, atunci despre ce scrii, tinere? – Pur şi simplu despre ceea ce văd pe fereastra prăvăliei mele. Van den Enden se întoarse pentru a urmări privirea … Continuer la lecture de Fericirea e în altă parte
Mirarea îngerilor
Craiasa alegându-te
Ingenunchem rugându-te,
Inalta-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întarire
Si zid de mântuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!
Noi, ce din mila sfântului
Umbra facem pamântului,
Rugamu-ne-ndurarilor
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plângeri,
Regina peste îngeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce clara,
O, maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!
(Mihai Eminescu – Rugăciune)
Arhanghelul Gavril nu vine cu un ordin, el are de cerut acceptul Mariei. Fecioara alege liber să fie Mama Dumnezeului Întrupat, iar arhanghelul este cuprins de mirare înfricoşată:
„Trimis a fost din cer Gavriil arhanghelul, să binevestească Fecioarei zămislirea şi cugeta întru sine, de minune spăimântându-se: Cum Cel ce este necuprins întru cele de sus, din Fecioară va să Se nască? Cel ce are scaun cerul şi aşternutul picioarelor pământul, în pântece de fecioară încape. » (sursa aici)
Lumina Lumii
Şi îndată s-a stins această minune înfricoşătoare:
dorul din inimă, această flacără ce ajunsese până la cer
şi ardea în mine cu tărie, dar nu mistuia firea ierboasă
din măruntaiele mele, ci o prefăcea,
o, minune, în flacără.
Căci iarba atinsă de foc nu era arsă de acesta,
ci focul învăluind iarba se unea mai degrabă cu ea
şi o păstra întreagă nemistuită.
…………………………………………………….
Cum rămânând neschimbat şi cu totul neapropiat
păzeşti nemistuită firea ierbii,
dar păstrând-o neschimbată, o prefaci întreagă
şi rămânând iarbă, se face lumină, dar nu lumina iarbă.
Tu, Lumină, Te uneşti neconfundat cu iarba
şi iarba se face ca lumina, prefăcută în chip neschimbat.
Nu pot să acopăr cu tăcerea minunile Tale,
nu pot să nu spun iconomia Ta,
pe care ai înfăptuit-o cu mine, risipitorul şi curvarul.
(Simeon Noul Teolog – Imnul 28; sursa aici)
(Dumitru Stăniloae – Iisus Hristos lumina lumii şi îndumnezeitorul omului; sursa aici)
Dragostea în labirintul inteligenţei
« Departe de a fi o simplă recitare de formule mecanice, adevărata rugăciune este o stare mistică, în care conştiinţa este absorbită în Dumnezeu. Această stare nu este de natură mentală, intelectuală. Oamenii simpli Îl simt pe Dumnezeu la fel de firesc cum simt căldura soarelui sau parfumul unei flori. Dar Dumnezeu, Care este atât de accesibil celui care ştie să iubească, rămâne ascuns celui care nu reuşeşte să-L simtă şi să-L înţeleagă. Gândirea şi cuvântul nu sunt suficiente atunci când e vorba de a-L descrie. Iată motivul pentru care rugăciunea îşi găseşte cea mai înaltă expresie într-un avânt al dragostei prin labirintul inteligenţei. »
(Alexis Carell – La priére; sursa aici)
Somnul lui Adam
« Fecioara era trează atunci când a primit vestea fecundităţii sale. Acest lucru e important, dacă ne gândim că Iosif dormea în momentul în care i s-a revelat ceea ce urma să îndeplinească… Maria era trează, conştientă, ea nu dormea, ea era în aşteptarea lui Dumnezeu în numele umanităţii […] » (Françoise Dolto – Femininul)
Şi dacă ne gândim că şi Adam dormea când Dumnezeu a creat femeia…
Mafia îngerilor
O carte răsfoită într-o librărie mi-a adus aminte de Kurt Vonnegut. Un prieten virtual din prima tinereţe.
“Everything is nothing, with a twist.” (Orice este nimic, cu gust de ceva)
(Kurt Vonnegut – Abatorul cinci)
“We are what we pretend to be, so we must be careful about what we pretend to be.” (Suntem ceea ce pretindem că suntem, aşa că trebuie să fim atenţi la ce pretindem că suntem)
“There are plenty of good reasons for fighting…but no good reason to ever hate without reservation, to imagine that God Almighty hates with you, too. Where’s evil? It’s that large part of every man that wants to hate without limit, that wants to hate with God on its side. (Sunt o mulţime de motive pentru a te bate … dar niciun bun motiv pentru a urî vreodată făra rezerve, să-ţi imaginezi că însuşi Dumnezeu Atotputernicul urăşte împreună cu tine. Unde este răul? E acea mare parte din fiecare om care vrea să urască fără limită, care vrea să urască avându-l pe Dumnezeu în tabăra sa.)
(Kurt Vonnegut – Mama noapte)
Mi se pare o definiţie magistrală a răului. Care se potriveşte bine cu fraza care mi-a sărit azi în ochi:
« Nu există nici un motiv ca binele să nu poată învinge răul, cu condiţia ca îngerii să se organizeze aşa cum o face mafia. »
E din ultima carte a lui Kurt Vonnegut, Un om fără de ţară (A Man Without a Country, 2005), un fel de testament vesel al autorului, care s-a dus să vada cum sunt organizaţi îngerii în aprilie 2007.
DAN GHENEA 