Am intrat în mare de Ruy Cinatti Am intrat în marea femeie grăbit, să culeg alge Nu mi-am amintit scopul meu legănat de valuri Marea bărbat nu se uită pe sine în legănarea valurilor (originalul aici)
Étiquette : memorie
Un Machado pentru Suarez
Azi a murit Adolfo Suarez. Suferea de peste un deceniu de de boala Alzheimer. Nu-şi mai amintea că a fost prim-ministru al Spaniei.
Istoria însă nu-l va uita atât de repede, pentru că el a fost cel care a condus primul guvern democratic al Spaniei de după moartea lui Franco, tot el fiind cel care a reuşit să negocieze o tranzitie paşnică spre democratie.
Adolfo Suarez a fost desemnat să formeze guvernul (de către regele Juan Carlos, care a făcut atunci un pariu riscant, dar care s-a dovedit câştigător) pe când avea doar 43 de ani. A fost 5 ani prim-ministru. S-a retras din viaţa politică înainte de 60 de ani, având asigurate respectul şi recunoştinţa concetăţenilor.
Oamenii îl recunoşteau şi îl aplaudau pe stradă. Au continuat să facă asta şi dupa ce au aflat că nu-şi amintea că a fost prim-ministru. Pentru că inima n-are nevoie de cuvinte pentru a-şi aminti. Şi nu doarme nicidată.
Suarez îl cita pe Antonio Machado chiar şi în discursurile politice. O să pun aici un Machado în amintirea lui Adolfo Suarez.
A adormit inima mea?
A adormit inima mea?
stupii viselor mele
nu mai lucrează? A secat
apa la moara gândirii,
roata se-nvârte în gol,
plină de umbră?
Nu, inima mea nu doarme.
E trează, trează.
Nu doarme, nici nu visează; priveşte,
cu ochii limpezi deschişi,
semne îndepărtate şi ascultă
pe ţărmurile marii tăceri.
Sa creasca iarba!
In Parcul Operei au crescut ierburi inalte acolo unde se doborasera copacii pentru a face loc unor viitoare terenuri de tenis. Defrisarea era ilegala. Se intindea deja zgura cand a fost oprita lucrarea.
Si iata ca natura si-a facut repede treaba. A aparut o microsavana de cativa ari.
Imi place cum a lucrat natura aici si propun sa o angajam si peste drum, pentru o lucrare mult mai ampla: acoperirea cu ierburi a ceea ce trebuia sa fie o emblema a regimului comunist.
Oamenii se pare ca nu au fost in stare sa se decida, in 24 de ani, cum sa inchida aceasta rana a orasului.
Lasati sa creasca iarba!
Flori, fete, filme si povesti (7)
1. Floarea se numeste si ploaie de aur.
2. Numele feminin cautat este …
3. Filmul îi are ca protagonisti pe Deborah Kerr si Yul Brynner.
4. « Şi totuşi niciun om nu murise vreodată: ei trecuseră ca norii care sunt resorbiţi în cer de îndată, ca pădurea, ca templele; doar el urma să moară, sa fie smuls. »
Acelasi autor reproduce acest text budist in Antimemorii:
„Elefantul este cel mai înţelept dintre toate animalele, singurul care-şi aminteşte de vieţile sale anterioare; de aceea el sade îndetungă vreme liniştit cugetînd asupra lor. »
Ridiculizarea imnului national
Nu mi se pare ca « Desteapta-te, române! » e cel mai potrivit imn national. Dar este un cantec patriotic cu o istorie respectabila. Nu merita ridiculizarea la care este supus sub pretextul ca i se dedica o zi speciala.
Domnilor consilieri cu propaganda, va dati seama ca imnul national ar trebui sa fie onorat in fiecare zi? Ati auzit vreodata de Ziua Marseillezei? (Hai sa cantam Marseilleza de ziua Marseillezei!). Sau de ziua imnului « God Save the Queen »? (Cum ar fi sa faci o slujba in care sa zici « God save God Save the Queen » ? – Ridicol, desigur, dar asa ceva s-a petrecut azi la « ceremonia » din Bucuresti).
Asa se intampla cand dai cinstea pe rusine si sarbatorile adevarate pe unele inventate de oameni care nu stiu sa onoreze pentru ca nu stiu ce e onoarea.
A explica = a micsora
(« Valoarea lucrurilor nu stă în timpul cât dureaza, ci în intensitatea cu care se întâmplă. Astlel, există momente de neuitat, lucruri inexplicabile, persoane incomparabile. »)
Ne petrecem prea mult timp încercand sa uităm, sa explicăm, sa comparăm. Uităm pentru că nu putem să întelegem, explicăm ce nu vrem să întelegem, comparăm fără să întelegem la ce serveste comparatia.
[Penumbră leneşă]
Să reflectăm asupra acestui punct: Victoria invizibilului nu străluceste.
*
Există o lume care apartine malului râului Lethe [Uitare].
Acest mal este memoria.
E lumea romanelor si cea a sonatelor, aceea a plăcerii trupurilor nude care iubesc jaluzelele pe jumatate trase […]
Lumea tacerii călduţe si a penumbrei leneşe unde se ondulează si se supraexcită brusc gândirea.
(Pascal Quignard – Les ombres errantes)
Ce profesie avea domnul K.?
« Imaginația mea nu este deosebit de vie, în general vorbind am nici înclinația, nici capacitatea de a imagina ceva în detalii precise ceea ce-mi pare ireal […]
Capacitatea mea de a empatiza cu gândurile și sentimentele altora este decenta, dar cunoștințele mele despre natura umană se bazează mai puțin pe înțelegerea directă decât pe experiențele bogate pe care profesia mea mi-a adus.[…]
Ca regulă, după câteva luni nu-mi amintesc nimic dintr-o poveste lungă, cu excepția câtorva resturi mizerabile. Am reușit ceva mai bine cu numele de plante, pe care am început să le învăț în tinerețe, și, de asemenea, cu vocabularele străine. Cu toate acestea, memoria mea s-a dovedit dezastruoasă atunci când vine vorba de nume și fețe de oameni . »
Ca regulă, după câteva luni nu-mi amintesc nimic dintr-o poveste lungă, cu excepția câtorva resturi mizerabile. Am reușit ceva mai bine cu numele de plante, pe care am început să le învăț în tinerețe, și, de asemenea, cu vocabularele străine. Cu toate acestea, memoria mea s-a dovedit dezastruoasă atunci când vine vorba de nume și fețe de oameni . »
Cameleonul verde de primăvară
Am decis sa adaug si verde la cele 4 culori propuse de Peter Tyrer pentru cameleonul depresiv. Cameleonului verde i-am zis de primavara pentru ca se ascunde uneori sub asa-zisa « astenie de primavara ». Depresiile pe care le-am simbolizat prin cameleonul verde sunt cele in care nu iese in evidenta tristetea patologica (=dispozitie depresiva). Am scris mai mult despre măştile depresiei în Există depresii fără tristeţe?
3 poezii letone
***
de Juris Kronbergs
Într-o după-amiază, când am plecat din camera mea
ea m-a urmat
Niciun vânt n-a putut s-o alunge
Niciun soare n-a putut s-o usuce
Nicio ploaie n-a putut s-o inece
Chiar dacă n-am revenit niciodata
ea a rămas în memoria mea cu totul intactă
Timpul a trecut, dar straturile de praf
n-au acoperit nici mobila nici cărțile nici hârtiile
Totul era ca înainte
Datorită mie timpul s-a oprit
Știu bine această regulă atât de simplă
Apariţia mea fizică ar fi avut ca efect
rostogolirea unei avalanşe a timpului peste camera mea
atât de violentă că însăși existența ei
ar fi fost pusă la îndoială
și ar fi fost imposibil să o povestesc
x
Lucruri
de Velta Sniķere
Ce sunt lucrurile
Care sunt lucruri
Așa cum sunt?
Dacă ar fi cineva să le vadă
Așa cum au fost
Sau vor fi?
Lucrurile deschise ca scoicile
Dezvăluind tandreţe,
Dar simpatia mea,
Mângaierea mea care se apropie,
Ca prin descântece
Le-a distilat:
Ca și cum revărsate din pahar,
Fără cochilii,
Una prin alta
Transparent, se conturează.
x
Timpul se stratifică
de Juris Kronbergs
(Cafeneaua Le Chien Andalou, Riga)
Ziua trece cu miros de tutun
Ploaie. Difuzor
În care se aude muzică veche de film
Astăzi este aniversarea Nostalgiei
Zilele care au trecut vin ca oaspeții nepotriviți
Timpul îți frunzărește jurnalele
intime nescrise încă
Tu frunzărești timpul ca și cum ar fi
un ziar în care cerneala nu a ținut
(traduse din franceza si engleza dupa versiunile aparute in revista online Latvian literature )
DAN GHENEA 