« Spuneti-mi cum va place. Puteti sa-mi spuneti Alex. »
« Incoronare? Nu, mai bine doar un juramant simplu, in biserica… »
« Willem al IV-lea? Nu prea imi place sa port un numar… »
« Portocale? Da, multe portocale si trandafiri si … cam atat… A, era sa uit, si niste confetti pentru Maxima »
Sigur ca nu avea nevoie de coroana si de salve de tun si de poleiala, pentru ca sub balcon era o mare portocalie. Cu care a cântat intr-un suflet prima strofa din Wilhelmus (Imnul National):
Sunt William de Nassau,/ de neam german, / rămân credincios patriei mele/ până la moarte./ sunt un prinț de Orania,/ liber, neinfricat,/ pe Regele Spaniei/ l-am onorat mereu.//
Asa s-a nascut Olanda: in jurul flamurii portocalii a unui print (Wilhelm de Orania) care, credincios neamului sau, a luptat pentru libertatea patriei, riscand totul: onoare, putere, avere, viata.
Olanda a fost 205 ani republica parlamentara (Republica Provinciilor Unite, condusa in timp de razboi de un stadhouder din familia de Orania), 200 de ani monarhie constitutionala (Regatul Tarilor de Jos, 1813 -), 19 ani dictatura (1653 – 1672, Johann de Witt – presedinte), 11 ani republica de ocupatie (1795 – 1806, Republica Batava, stat marioneta al Republicii Franceze) si 3 ani monarhie absoluta (Regatul Olandei, creat de Napoleon pentru fratele sau, Louis).
Ieri, republicanii olandezi au cam stat pe acasa. Ce-ar fi putut spune?
Ca s-a facut risipa de portocale?
Ca Majestatea Sa Regina Maxima s-a bucurat de niste confeti taiate din hartie de imprimanta?
Ca la Palat nu a fost folosit pentru pavoazare nici un metru de matase portocalie? (Aici cred ca s-au enervat cel mai tare – cateva sute de mii de cetateni au venit cu tot ce aveau portocaliu prin casa!).
Le ramane doar consolarea sa ii zica regele Alex. Care si-ar putea transforma porecla in renume.

Monarhisti suntem cel putin 3 milioane – oricat au vrut unele sondaje sa coboare sub aceasta cifra, nu s-a putut. Daca 85% dintre noi ajung sa voteze, vom obtine victoria decisiva. Pentru ca dupa aceea se va vedea ca republica nu mai poate mobiliza oameni cu convingeri, ci se taraste inertial.
Pe 17 aprilie 1982 a fost adoptat actul constitutional care a consacrat independenta deplina a Canadei. Cu aceasta ocazie, Regina Marii Britanii a incetat sa mai fie si suverana Canadei. Elisabeta a II-a a devenit Regina a Canadei. Nu s-a pus problema schimbarii formei de guvernamant, pentru ca sustinerea pentru monarhie era clara: peste 82% dintre cetateni au spus « da » noii carte constitutionale.





