Nu am rezistat să nu încerc să traduc atât cât am putut din Sărutul de Anna de Noailles (născută Brâncoveanu), pe care l-am găsit pe terenul de joacă al Melaniei (Mulţumesc, Melanie!).
Iubiţi după voinţa vremii, primăvăratece turme, în dulci perechi febrile!
Tot, umbra, cântul, parfumul, lumina leagă şi dezleagă iubire…
Mai puţin brusc tresaltă vântul când crengile le-amestecă sau le desparte
Decât dorinţa care atrage fiinţe şi apoi se duce departe…
Ale apelor uşoare atingeri şi-ale gliei, grânele ce iar se vor coace,
Durerea şi moartea sunt mai puţin fără voie decât dorul care-ţi face ce-i place…
…………………………………………………
Poemul complet în franceză – aici.
