„Înainte de a-ţi construi case, înainte de a-ţi procura alte lucruri, fă-ţi prieteni! » (Sf. Ioan Gură de Aur)
Mois : décembre 2013
24 de zile in Balcani (14): Calamari excelenti si tântari insistenti
Citesc in Večernje novosti (Stirile de seară) că “depozitul [bancar] al maresalului Tito ascunde bijuterii ale familiei Karagheorghevici [familia regala a Serbiei si a Iugoslaviei]“(am scris mai mult despre asta aici).
Imi dau seama ca Iugoslavia a fost afectata de comunism cam in acelasi fel ca România, desi noua ni se parea, in anii 80, ca ar fi mai aproape de Vest decat celelalte tari socialiste.
Aflu, cu oarecare surprindere, ca in Serbia regalistii sunt deja majoritari (mai mult despre asta – aici). Si probabil ca nu se vor opri la jumatatea drumului, ca aici, in Muntenegru (vezi postarea intitulata Boala presedintilor).
Seara mancam la un restaurant cu specific pescaresc. Optam toti pentru calamari, gatiti in diverse feluri. Calamarii la gratar cu sos de usturoi se dovedesc din nou regii bucatariei locale. Tântarii locului au o tactica perfida de a musca pe sub masa si castiga cateva batalii, insuficient pentru a ne impiedica sa ne simtim din ce in ce mai bine. Cand trecem podul peste Port Milena, fiecare râde sau cânta.
Sonet uitat în hulubărie
Sunt zile când aş vrea sa merg acasă
În ţara-n care curge primavara
Prin şanţuri pe la porţi. Şi-n abur sara
Stă mămăliga pe o masă joasă.
In dimineti de mucenici iau ceară
De pe colaci şi gust urma ce-o lasă
Pe crucea adormiţilor din casă
Din coaja dulce-rumenă-amară.
Iar viii sunt spălaţi la timp de praznic
De praful lumii şi cenuşa vieţii
Si haine bune-si pun, de sarbatoare,
Cu firele întreţesute trainic,
Tainic primind lumina dimineţii
Prin ochii mari de sfinţi din calendare.
Miss Uni©vers: mâini de femeie
In etapa a patra a preliminariilor pentru Miss Uni©vers tema este mâini de femeie. Astept propuneri pentru alte versuri candidate.
Dulce e vântul ca o mână de femeie,/ Vântul serii care-mi curge in degete
Le vent est doux comme une main de femme,
Le vent du soir qui coule dans mes doigts ;
L’oiseau bleu s’envole et voile sa voix,
Les lys royaux s’effeuillent dans mon âme ;
Au clavecin s’alanguissent les gammes,
Le soleil est triste et les coeurs sont froids ;
Le vent est doux comme une main de femme,
Le vent du soir qui coule dans mes doigts.
Je suis cet enfant que nul ne réclame,
Qu’une dame pâle aimait autrefois ;
Laissez le soleil mourir sur les toits,
Dormir la mer plus calme, lame à lame…
Le vent est doux comme une main de femme.
(Charles Guérin – Le vent est doux comme une main de femme)
24 de fotografii cu regele Mihai (15): Despre curaj si pricepere
Michael King. Asa l-au cunoscut angajatii de la Learjet. Au crezut ca « Rege » e numele de familie. Nu-si puteau imagina ca omul acesta tacut si priceput este chiar nepotul acelei « Queen of Romania » care ramasese in memoria americanilor (si chiar in replici hollywoodiene) ca o ilustrare perfecta a stralucirii regale.
Dar « Regele » era chiar Rege. Cu R mare. Venind din istoria mare. Unde daduse dovada de curaj si pricepere. Intr-un ceas greu al istoriei tarii sale, fusese nevoie sa recurga la aceste calitati personale pentru a repara ce mai putea fi reparat din ceea ce stricasera tatal sau (care avusese pricepere, dar nu avusese destul curaj) si Maresalul Antonescu (care avusese curaj, dar nu avusese suficienta pricepere, nici militara, nici politica).
Michael King a fost pilot de incercare. Pilot de incercare pentru o companie care inova in aviatie. Asa ca aveai nevoie de curaj pentru a te urca in avion…
Voir l’article original 42 mots de plus
De ce nu am avut un Havel?
S-au implinit azi doi ani de la trecerea dincolo a lui Havel.
Am auzit adesea intrebarea « De ce nu am avut un Havel? ».
Hai sa citim inceputul uneia din scrisorile din inchisoare ale lui Vaclav Havel catre sotia sa Olga.
« Draga Olga,
In ultimii ani, de fiecare data cand am reflectat asupra responsabilitatii sau am discutat despre ea cu cineva, ma tot gandesc la o ilustrare triviala: noaptea ma sui in ultimul vagon al unui tramvai si am de mers o statie. Vagonul este gol si, intrucat taxa se achita punand o coroana intr-o cutie, nu e nici macar un conductor (din cate stiu, acest sistem de autotaxare nu mai este folosit in tramvaiele pragheze). Asa ca pot alege sa pun taxa in cutie sau nu: daca nu o fac, nu ma va vedea si nu ma va descoperi nimeni; niciun martor nu va putea depune marturie despre infractiunea pe care am savarsit-o. Asa ca sunt pus in fata unei mari dileme, indiferent cati bani as avea la mine: sa platesc sau sa nu platesc?[…] »
Daca am citi mai departe am descoperi si motivul pentru care Havel a aparut (si a fost vazut si apreciat de concetatenii sai!) la Praga, nu la Bucuresti.
Asadar, de ce nu om fi avut si noi un Havelescu?
Miss Uni©vers: surâsul (vot – turul I)
Daca aveti alte propuneri bifati « other » si lasati un comentariu. Propunerile complete le puteti vedea aici.
Flori, fete, filme si povesti (10)
1. Floarea este originara din Natal, Africa de Sud. Este vara cu floarea-soarelui (facand parte din aceeasi familie – asteracee), dar este cunoscuta si ca margareta africana.
2. Numele pe feminin din acest joc este Beatrix. Va pot spune sa nu mizati pe Beatrice a lui Dante.
3. Filmul e Harvey, dar eu va sugerez sa vedeti varianta româneasca a ecranizarii piesei, cu Radu Beligan in rolul principal (aici si aici)
4. Povestea e una foarte calda si foarte potrivita pentru aceasta perioada a povestilor la gura sobei. Autoarea a mai scris despre pisoiul Tom, despre croitorul din Gloucester si soriceii cei priceputi, despre porcusorul Robinson, dar Peter e personajul ei preferat. Vorbim asadar de Povestea lui Peter … de …
24 de zile in Balcani (13): Valuri mari
Dupa furtuna au fost valuri mari, frumoase. Fiind si o zi cu o briza racoroasa chiar si la orele pranzului, am zabovit mai mult pe plaja. Si nisipul mai pastreaza ceva din umezeala ploii de ieri si nu e incins ca de obicei, asa ca pot sa ma plimb mai relaxat pe aceasta plaja lunga, larga si colorata.
Am inceput sa exersez limba sârba citind un ziar local. Limonadele sunt excelente, iar la pranz incerc a patra sau a cincea oara in aceasta vacanta calamarii la gratar si nu sunt nici de aceasta data dezamagit. Oricat ar parea de ciudat, imediat dupa masa pun pe hartie cateva incercari de haiku. Una dintre ele am pus-o si pe blog (aici).
24 de zile in Balcani (12): O furtuna
E furtuna in muntii din apropiere. Aici e doar o ploaie oblica si o lumina stranie dinpre mare. Reprizele de fulgere si tunete alterneaza cu pauze suficient de lungi pentru ca randunicile sa reapara pe sârma pentru a-si usca, expert si perseverent, penele stropite din belsug in adapostul lor din copacul cu frunza cam rara, dupa moda mediteraneeana.
Citesc ultimele pagini din cartea lui C.S. Lewis, Problema durerii. Pun semn la doua pasaje.
« […]Diferite epoci exceleaza in virtuti diferite. Asadar, daca esti ispitit sa crezi că noi, europenii occidentali, nu putem fi atat de răi fiindcă suntem, comparativ vorbind, mai omenosi – daca, altfel spus, crezi ca Dumnezeu ar putea fi multumit de noi pe baza acestui fapt -, intreaba-te daca e cazul sa fie multumit de cruzimea epocilor neinduratoare pentru ca au excelat in castitate si curaj. Luand aminte la felul cum ne apare noua cruzimea stramosilor nostri, vei putea banui cum le-ar fi aparut lor moliciunea, lacomia si timiditatea noastra[…] »
« Nu trebuie sa facem din problema durerii un rau mai mare decat e de fapt, prin vorbe dezlânate despre «neinchipuita cantitate a nefericirii omenesti». Inchipuie-ti ca eu am o durere de dinti de intensitate x ; inchipuie-ti apoi ca si pe tine, care sezi langa mine, incepe sa te doara un dinte cu intensitatea x. Daca vrei, poti spune ca suma durerii din odaie este acum 2x. Dar trebuie sa tii cont ca nimeni nu sufera o durere de intensitate 2x […] Nu exista o suma a suferintei, caci nu exista cineva care s-o indure. Cand atingem maximul de suferinta pe care o poate indura o singura persoana, ajungem de buna seama la ceva cumplit, dar asta e intreaga suferinta ce poate exista in univers. Adaugarea unei multimi de oameni aflati in suferinta nu adauga durere. »
DAN GHENEA 