« Iar cui [i] se iartă puţin, puţin iubeşte. »(Evaghelia după Luca)
Ţinem o contabilitate perpetuă a datoriilor celorlalţi către noi. Şi prea puţin iertăm. Dar la iubire ne simţim îndreptăţiţi. Şi iată că intră şi iubirea în această contabilitate a drepturilor şi obligaţiilor.
Iertarea produce iubire. Iertarea e un act de libertate şi eliberează şi iubirea din condiţionarea « datoriei ». Dacă iertarea e plenară şi iubirea e. Dacă « iertarea » e doar o rostogolire a datoriei (« te iert, dar mă aştept să… »), atunci şi iubirea produsă e puţină şi şovăitoare.
Iertăm prea puţin şi ne cerem prea rar iertare. Şi cercul se închide. Pentru că iertarea se împlineşte doar în relaţie cu o altă persoană, conştientă de diferenţa dintre bine şi rău. Nu pot ierta un copac care îmi stă în drum.
Dacă fiecare dintre noi se consideră drept, cum ar putea să ceară iertare? Şi cui să mai oferi iertarea?
Iar celui ce i se iartă puţin, puţin iubeşte. Şi cel ce iartă puţin, puţin iubeşte. La cine va merge să lichideze creanţa, toată acea listă de datorii neiertate?
DAN GHENEA 
Reblogged this on Prietenii Sfântului Iulian din Tars.
Uneori, ca să putem ierta pe cineva, este suficient să găsim ceva bun, ceva demn de respect la persoana care ne-a făcut o nedreptate. Când mâna este prea aproape de ochi, nu mai vedem lumea din cauza ei. Tot aşa, purtând resentimente unei persoane, tindem să îi vedem doar defectele şi neglijam frumosul şi binele din ea.
Totodată, iertarea este un dar pe care ni-l facem nouă înşine. Ne oferim libertatea de a lăsa trecutul în urmă. Nu de a uita trauma, ci de a nu te defini prin ea, de a nu o lăsa să îţi strice pacea prezentului.
Iertăm prea puţin pentru că cerem lumii ce nu ne poate da: perfecţiune. Nişte aşteptări realiste, de la noi şi de la ceilalţi, ar putea fi o unealtă numai bună pentru bătătorirea drumului spre iertare şi iubire.
Un articol de impact pe tema iertării: http://www.theguardian.com/theguardian/2010/mar/20/norway-town-forgave-child-killers
Eu cred ca tocmai in asta sta iertarea: puterea de a o face, chiar si atunci cand nu gasesti nimic bun, nimic de apreciat, nimic de respectat la persoana care ti-a facut o nedreptate. Pentru ca iertarea vine din iubire si produce iubire, cum frumos s-a spus mai sus. Numai iubirea poate ierta totul.
Nu cred că există persoană fără ceva bun sau ceva ce poate fi apreciat în fiinţa sa.