…………………………….Foarte probabil, Matei a fost si mai anxios atunci cand a auzit ca frica pe care el o simte in fata incercarii de a se catara mai sus decat a reusit vreodata pana acum nu ar trebui sa existe. Mama le stie pe toate, asa ca probabil ca are dreptate – niciun alt copil nu ar simti frica, doar el. De fapt, chiar asa i-a spus mama putina mai devreme “uite, vezi, lui Alex nu ii e frica sa urce acolo sus, si e mai mic decat tine”. “Pot, dar nu vreau”, a zis Matei cu glas stins si a asteptat un moment in care sa nu se mai uite nimeni la el ca sa incerce, pe furis, sa ajunga acolo sus si apoi sa-si anunte victoria “vezi, ti-am zis ca pot!”; era atat de excitat incat nu a mai fost atent pret de o clipa in timp ce cobora si s-a ales cu un genunchi julit si cu o mica zgarietura la mana. Ocupata cu ingrijirea ranilor, mama nici nu a bagat de seama ca tocmai a reusit sa ajunga acolo sus. I-a zis doar ca “nu-i nimic”………………………………………………..
…………………Povestea completă pe Ralix.ro (aici)
De ce îi este, cu adevărat, frică lui Matei? Nu de înălţime îi este frică, nu de durerea unei eventuale căzături, ci de pierderea afecţiunii mamei lui. El aude, de fapt, că, dacă nu reuşeşte, va fi mai prejos decât Alex, va fi ridiculizat, iar mama lui nu îl va mai aprecia. Altfel ar fi reacţionat dacă mama i-ar fi spus că îl iubeşte şi că îl apreciază indiferent dacă urcă sau nu, iar, dacă doreşte, totuşi, să încerce, ea îi va fi alături. Compararea cu un alt copil nu îl mobilizează, ci pune presiune pe el şi îi răpeşte bucuria de a încerca escaladarea, fără să fie atât de ataşat de rezultat. De vreme ce Alex, mai mic fiind, a reuşit, este musai să reuşească si el, gând care îl împinge saă acţioneze pe ascuns, de teama de a nu eşua şi de a fi ridiculizat.
Mai mult decât atât, ca să încurajeze cooperarea şi comunicarea. i-ar putea sugera puştiului să îi ceară sfatul lui Alex
Frica contractă, paralizează. Presupune proiectarea de scenarii negative asupra viitorului, ceea ce te face să nu actionezi la adevăratul potenţial. Poate fi înlocuita eficient de respect. Respect muntele si pericolele pe care le presupune ascensiunea lui, prin urmare mă pregătesc să fiu cât mai în siguranţă. Control absolut asupra rezultatului nu voi avea niciodată, dar măcar nu voi fi ţeapăn ca o scândură din cauza fricii, cum am făcut eu acum ceva timp, la ski, când mi-am rupt clavicula, îngrozită fiind de o porţiune de pârtie îngheţată bocnă.