Auteur : Dan Ghenea

Mai puţin ca perfectul

· 7 commentaires ·

Mai puţin ca perfectul e un timp dintr-o gramatică a dezamăgirii.

(Dezamăgire e un substantiv compus. Nu poate fi dezamăgit decât cel care a fost amăgit.)

În lumea reală, mai puţin ca perfectul ia locul prezentului.

Uneori, mai puţin ca perfectul ia forma unui viitor apropiat, hulpav şi impersonal:

« Acum nu pot să… dar după ce rezolv şi… o să fie totul bine şi o să pot şi eu să… »

Alteori e un viitor îndepărtat, vag luminos, faţă de care prezentul e mereu cenuşiu. Victimele acestui tip de « mai puţin ca perfect » sunt « optimiştii » care zic:

« O  să vină odată şi  odată şi  rândul nostru… « 

Dar, între timp, privesc ceea ce li se întâmplă în prezent prin această lentilă a viitorului mai bun la care au dreptul. Şi dacă am dreptul la mai bine, mai binele de mâine face ca azi să fie « mai răul ». Şi trăiesc zi de zi, « mai răul », mai puţin ca perfectul.

Dar cele mai mari ravagii le face mai puţin ca perfectul în relaţiile de cuplu. Mai ales că relaţia începe adesea cu mai mult ca perfectul, altfel spus cu faza de îndrăgostire.

« Cînd ştiu cum a fost, de ce să accept mai puţin decât atât pentru mulţi ani de-acum încolo?… Ce rost are o ciorbă reîncălzită? »

Îndrăgostirea nu este o amăgire. E reală, are rosturile ei, are chiar şi o bază fiziologică. Pentru o vreme creierul funcţionează un pic altfel. Nu, nu e o boală. Aşa cum credinţa copiilor în Moş Crăciun nu e o boală. Dar trece.

Dacă e să dureze, relaţia trece într-o nouă fază. O etapă în care descoperim că suntem doi, şi diferiţi, şi încercăm să combinăm scenariile noastre « perfecte ». Perfectul compus.

Doar că uneori ne aşteptăm ca multe lucruri să se petreacă magic:

« Trebuia să-şi dea singur seama… dacă îi spun eu tot timpul ce vreau, nu mai are aceeaşi valoare »

Sau ni se pare că anumite lucruri sunt subînţelese:

« Trebuia să spun?! … Nu era normal să …? »

Şi iată că, în loc să fie un perfect compus, începem să folosim imperfectul impersonal – « trebuia ».

« Dar am trecut peste asta, sperând că… »

Speranţa e bună doar dacă aduce un strop din viitorul pe care îl promite pentru a îndulci prezentul. Dar când e cu « trecut peste » e vorba de anularea prezentului în favoarea unui viitor « fără compromisuri ».

Compromis e, totuşi, un cuvânt frumos. Înseamnă a promite împreună. Lucruri care încep azi.

Timpul frumos al compromisului e perfectul simplu.

« Tocmai mă sună să-mi spună că a luat bilete la teatru aşa cum mi-a promis. »

Cam ăsta ar fi perfectul simplu al iubirii în faza a treia (faza de implicare) – să spun ce voi face în viitorul apropiat şi să fac ceea ce tocmai am promis.

Altminteri, pentru cei care măsoară tot timpul dinspre linia orizontului, perfectul simplu e tot un « mai puţin ca perfectul » – ceea ce este sub nasul lor nu e de nasul lor, e prea puţin în raport cu mai binele care poate că îi aşteaptă chiar la colţul străzii. Desigur, după ce vor fi ieşit din acest spaţiu îngust la compromisului…

Un Solomon al zilelor noastre

· 4 commentaires ·

« Avem cele zece porunci. In complementaritate cu ele, propun zece nevoi umane. Ele isi au radacinile in copilarie. Ar fi trebuit sa faca obiectul educatiei si invatarii, la toate varstele. Dar nu prea se intampla acest lucru. Poate ne aude cineva; acum, la acest moment al unui nou inceput. »

Iată care sunt cel zece nevoi umane relevante pentru educaţie pe care ni le propune profesorul Solomon Marcus:

  1. Nevoia de a da un sens vietii, la nivel elementar
  2. Nevoia de împrospătare
  3. Nevoia de întrebare şi mirare
  4. Nevoia de îndoială şi suspiciune
  5. Nevoia de greşeală şi eşec
  6. Nevoia de joc
  7. Nevoia de identitate
  8. Nevoia de omenesc şi omenie
  9. Nevoia de cultură
  10. Nevoia de transcendenţă

Iniţial voiam să citez câte o formulare memorabilă din fiecare paragraf. Problema e că textul abundă în formulări memorabile şi, în plus, ansamblul e mult mai frumos decât oricare dintre componente. Aşa că, dacă sunteţi curioşi, mergeţi direct la sursă (aici).

Roua zilelor (săptămâna 8-14 martie)

· 5 commentaires ·

  1. Totul e tangibil, luminos şi vag (Ruy Cinatti, poet lusofon din Timorul de Est, 8 martie 1915 – 1986)
  2. Chiar dacă nu sunt, poate, înţeleaptă,/ Înţelepţii înşişi invidie-mi poartă (Anna Lætitia Aikin, poetă britanică,  1743 – 9 martie 1825)
  3. Visătoare, gândeşte/Prin obloane trecând/Soarele răsărind/Lângă ea se lungeşte (Boris Vian, poet francez, 10 martie 1920–1959)
  4. Pe înverzite ramuri păsări călătoare/Suav să cânte/Şi Răsăritul să surâdă (Torquato Tasso, poet italian, 11 martie 1544 – 1595)
  5. Iubirea noastră-i ca o după-amiază lentă (Gabriele D’Annunzio, poet italian, 12 martie 1863 – 1938)
  6. Clepsidra tragică tace,/ de parc-ar fi văzut Hydra/ în grădina cerească (George Seferis, poet elen, 13 martie 1900 – 1971)
  7. Retez capul oricărei iluzii oricărei fantasme/ cum tăia tata iarba cu coasa (Marta Petreu, poetă română, n. 14 martie 1955)

Cenusa, diamante si lacrimi nitroglicerice

· 9 commentaires ·

E un vis fara usi

Doar un gard de uluci

verzui murdare de timp

printre uluci vad

niste oameni saraci pe un covor rosu

intins in batatura

ca o zdreanta

Covorul se ridica

se desface in jumatati de cortina

Orchestra inspira wagnerian

si expira un suier bemolat

psihanalitic

In primul rand e un singur loc ocupat

si fata are doua bilete in mana

pe al doilea nu reuseste niciodata sa-l dea

la un bilet in plus

Vioara intai incepe un vals

spre uimirea orchestrei

care inca halucineaza

Aurul Rinului

Valsul se termina brusc

inelul cade

odata cu lacrima

fata nu stia ca biletele sunt

pe hartie nitrata

si  nu stia nici

de glicerina din lacrimi

In vis nu iti pui

asemenea probleme

de chimie analitica

Biletele au explodat

Arcusul a intrat in fa diez

sub omoplatul fetei

Care a mai avut timp doar sa intoarca piatra inelului

un diamant pe care l-a gasit

intr-o salina circulara unde puteai cobori

impreuna cu dublul tau

 explodat inauntru

Lebede gri (IV)

· Laisser un commentaire ·

22. Se pare că fenicienii scriau totuşi destul de mult, dar foloseau un tip de papirus perisabil, care nu rezista atacurilor biodegradative ale timpului. Manuscrisele aveau orată mare de extincţie înainte ca autorii şi copiştii să treacă la folosirea pergamentului în secolul al doilea sau al treilea. Cele care nu au fost copiateîn timpul acestei perioade, pur şi simplu au dispărut.

(Îmi dau seama că trecem printr-o perioadă similară, poate chiar mai dramatică: mediile de stocare a informaţiei se schimbă din ce in ce mai rapid, iar cele care nu vor fi copiate la fiecare schimbare majoră de tehnologie vor deveni rapid « ilizibile » pentru cei mai mulţi cititori potenţiali)

23. Neglijarea evidenţei tăcute este endemică în modul în care studiem comparativ talentul, mai ales în activităţile care sunt infestate de caracteristicile sindromului învingătorul-ia-totul.

(Asemenea manuscriselor feniciene, scrierile multor autori, nu neapărat mai puţin talentaţi, nu ajung până la noi; până la noi ajung, şi cu mult noroc, doar câţiva)

24. O mulţime de oameni care îşi spun scriitori dar operează (doar « temporar ») aparatele strălucitoare de cappuccino la Starbucks. Inechitatea în acest domeniu este mai mare decât, de pildă, în medicină, din moment ce rar vedem doctori servind hamburgeri.

25. Aşa că pot să presupun că pot în mare măsură să apreciez performanţa întregii populaţii dintr-o profesie cum e medicina după eşantionul care este vizibil pentru mine. La fel şi pentru instalatori, şoferi de taxi, prostituate, şi pentru toţi cei din meserii lipsite de efectul de superstar.

26. Consecinţa dinamicii de tip superstar e că, printre altele, ceea ce numim « moştenirea literară » sau « comoara literară » e doar o parte minusculă din ceea ce a fost produs.

27. Ideea mea nu e că Balzac e netalentat, ci doar că e mai puţin singular în talent decât credem.

28. Într-o ţară ca Franţa, unde tot mai mulţi oameni scriu cărţi şi în acelaşi timp, din păcate, tot mai puţini oameni le citesc, editorii literari respectabili acceptă unul din zece mii de manuscrise ale unor autori încă nepublicaţi.

(Cele mai multe dintre aceste manuscrise nici nu vor fi citite. Ironic, se întâmplă uneori acelaşi lucru cu manuscrisele ulterioare al scriitorilor de succes – următoarele cărţi sunt acceptate nu numai fără a fi citite de editor, dar chiar înainte de a fi scrise!)

Poeme într-un vers – Poèmes en un vers

· 8 commentaires ·

Dacă mă întrebati pe mine, aceste poeme într-un vers (de numai 13 silabe!) sunt bijuterii superdense şi supertransparente, în acelaşi timp. Aşa cum se spune că erau sufletele şi trupurile noastre la inceput şi sperăm că vor fi iarăşi aşa la sfârşit…

Avatar de Virginia PopescuPHOENIX

Ion Pillat

Apă neîncepută / Eau de source

Mi-ai dat să beau din cană iubire de izvor
Dans une cruche tu m’as donné à boire l’amour de la source

*

Heraclit / Héraclite

Priveam cum fuge ziua pe apele ce curg
Je regardais le jour s’enfuir sur les eaux qui s’écoulent

*

Drum de noapte / Route de nuit

Ne învelise luna în colb de amintiri
La lune nous avait ensevelis sous une couche de souvenirs

*

Cer răsturnat / Ciel renversé

În apele strălimpezi zvârl undiţa, prind umbre
Dans les eaux limpides je lance la ligne, et j’attrape des ombres

*

Voir l’article original 179 mots de plus

Nu ţine o minge de volei sub apă

· 2 commentaires ·

Dacă vreţi să ştiţi ce vrea să spună titlul puteţi citi (aici) broşura « Creşterea toleranţei la disconfort » de Ana-Raluca Chiscu.

O să citez aici un fragment care tratează un subiect de foarte larg interes:

Metode disfuncționale de gestionare a emoţiilor neplăcute
Există mai multe metode prin care o persoană poate să gestioneze disconfortul emoțional. O parte dintre aceste metode pot fi disfuncționale, în sensul în care, deși rezolvă problema disconfortului pe termen scurt, mențin pe termen lung dificultatea de a tolera emoțiile neplăcute.
  1. Evitarea unei discuții cu o anumită persoană, a unor întâlniri, a unui loc care amintește de momente de disconfort, sau amânarea unor activități care provoacă teamă duc, pe termen scurt, la scăderea disconfortului. Pe termen lung, însă, persoana care evită momentele de disconfort, nu are posibilitatea de a dobândi abilitățile necesare pentru gestionarea emoțiilor, și va continua să resimtă același disconfort de fiecare dată când se va confrunta cu situațiile menționate.
  2. Asigurarea. Prin asigurare înțelegem încercarea de a scăpa rapid de emoțiile negative prin diferite acțiuni, de tipul: cer confirmări sau asigurări de la ceilalți, efectuez acțiuni repetitive, fac verificări pentru a mă asigura că totul este în regulă.
  3. Metodele de “amorțire” emoțională sau retragere din emoție cel mai frecvent folosite sunt consumul de alcool sau alte substanțe și mâncatul compulsiv. Dormitul excesiv poate fi, de asemenea, o încercare disfuncțională de a scăpa de emoții.
  4. Comportamentele de auto-rănire sau auto-vătămare sunt o altă modalitate disfuncțională prin care unele persoane încearcă să înlăture disconfortul emoțional. Sunt considerate comportamente de auto- vătămare acele acțiuni prin care o persoană își induce durere fizică sau se rănește pentru a scădea disconfortul emoțional. Exemple pot fi: tăierea sau zgârierea pielii, smulsul părului, ciupirea pielii, mușcatul, lovirea anumitor zone ale corpului (ex. lovirea peretului cu capul sau cu mâna), arderea pielii.

Există metode mai bune de gestionare a emoţiilor. Disconfortul e un semnal, nu o problemă în sine. Soluţia nu e să scap cât mai repede de disconfort, ci să-l folosesc drept ghid spre adevărata problemă.

Mai mult despre metodele de creştere  a toleranţei la disconfort puteţi citi în textul concis şi bine organizat al doamnei psiholog Ana Chiscu, publicat pe situl bulimie.ro

Roua zilelor (săptămâna 1-7 martie)

· 3 commentaires ·

  1. Gloria vine prea târziu pentru cenuşa morţilor. (Marcus Valerius Martialis, poet latin, 1 martie 40 – 104)
  2. Sunt, dragoste, creanga ta sfântã, culege-mi tot rodul bogat. (Radu Gyr, poet român, 2 martie 1905 – 1975)
  3. Dragostea învinse teama ce ţi-o port (Ausiàs March, poet catalan, 1400 – 3 martie 1459)
  4. Tot ceea ce te atinge o clipă/ Se topeşte în treacăt ca neaua (A. E. Baconsky, poet român, 1925 – 4 martie 1977)
  5. Si poate ca e loc destul în mine/ Si pentru tine si pentru tacere. (Radu Stanca, poet român, 5 martie 1920 – 1962)
  6. Ai grijă, deci, la ceea ce promiti / Căci vrerea mea poate va fi căderea ta. (Cyrano de Bergerac, poet francez, 6 martie 1619 – 1655)
  7. Primul care pleacă e sufletul teilor (Robert de Montesquiou, poet francez, 7 martie 1855 – 1921)

Cinci staţii de tramvai

· 2 commentaires ·

Ploaie înceată:       gânduri stau agăţate       un pic pe obraz

Stradă-nclinată:       primăvara se scurge       iute la vale

Copaci indecişi:       plini de verde în sine       în afară goi

Pământ eventrat:       gunoi de dor răscolit        sterp-negru-urban

Soare de stradă:       agaţă cald şi frivol       o baltă căprui

Lebede gri (III)

· 11 commentaires ·

Informaţia e rea pentru cunoaştere

(extrase din Lebăda Neagră)

15. Informaţiile suplimentare pot fi inutile, adesea pot fi chiar toxice.

16. Cu cât dai mai multe informaţii cuiva, cu atât mai multe ipoteze va formula şi rezultatul va fi mai prost.

17. Problema e că ideile noastre sunt lipicioase: după ce am produs o teorie, mai greu scăpăm de ea, aşa că vor fi avantajaţi cei care întârzie să-şi dezvolte o teorie.

18. Când îţi formezi o opinie pe baza unor date de slabă calitate, vei avea dificultăţi în interpretarea informaţiilor ulterioare care contrazic această opinie, chiar dacă noile informaţii sunt în mod evident mai precise.

19. Tratăm ideile ca posesiuni, aşa că ne e greu să ne despărţim de ele.

20. A asculta ştirile la radio din oră în oră e mult mai rău decât a citi un magazin săptămânal, deoarece intervalul mai mare de timp permite ca informaţia să fie filtrată un pic.

21. Abilităţile diagnostice ale psihologilor nu creşteau pe măsură ce primeau mai multe pagini de informaţii suplimentare. Doar că deveneau mai încrezători în diagnosticul lor iniţial.