Catégorie : Calatorii

Jurnal de vacanţă (3) : Fericiri

· Laisser un commentaire ·

 « Nu văile sunt cele ce primesc din belşug umezeală, nu văile sunt cele ce înfloresc şi răspândesc bună mireasmă? Nu pe munţi este zăpadă şi gheaţă şi lipsă de viaţă? Munţii înalţi sunt chip al trufaşilor; văile sunt chip al oamenilor smeriţi: orice vale se va umple şi orice munte sau deal se va pleca […]

Aşadar, fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este împărăţia cerurilor! Si nu s-a zis va fi împărăţia cerurilor, ci este împărăţia cerurilor, fiindcă în inimile smerite Dumnezeu odihneşte şi împărăţeşte deja […]

(Sfântul Ioan din Kronstadt, 1829 – 1908)

Am găsit cartea la Mânăstirea Tismana. Zece cuvântări despre cele nouă fericiri enunţate de Iisus Hristos în Predica de pe Munte. Prima dintre acestea e o fericire aici si acum.

Jurnal de vacanţă (2) : Pomi

· 3 commentaires ·

– O să facă mere la vară, tataie?

Tataie tocmai altoieşte nişte puieţi.

– Ehei, Dane, cine ştie dacă mai apuc eu să mănânc din merele astea? Da’ o să mâncaţi voi şi poate v-aduceţi aminte şi de mine.

A pus în anul acela meri şi peri şi zarzări. Perii nu au ajuns sa faca pere – am bănuiala că şi bicicleta noastră, a copiilor, a avut oarecare vină în asta. Tataie a apucat să vadă merele, dar de gustat, gusta mai rar – zicea « mâncaţi voi şi mă satur eu ».

Apoi noi ne-am dus la oraş, unde pomii cu fructe bune de mâncat nu ajung să intre – sunt prea de la ţară.

La Tismana sunt pomi peste tot, inclusiv, sau mai ales, pe marginea drumului. Ca într-o grădină.

Fotografie0082Fotografie0081Fotografie0083Fotografie0085Fotografie0079Fotografie0084

In Eden erau multe feluri de pomi. Si, spre deosebire de vegetatia pe care Dumnezeu i-a poruncit pământului să o scoată la iveală, grădina raiului a sădit-o. Si eu zic că Dumnezeu si-a luat om s-o sădească.

Jurnal de vacanţă (1) : Praznice sub bolta de viţă

· 1 commentaire ·

Trecem prin satele gorjene la orele diminetii si vedem pe marginea drumului grupuri de oameni mergând la biserică. E Sf. Ilie. Plonjez in lumea copilariei mele. Cu biserica peste drum, cu clopotele batand dimineata devreme la zilele de praznic, cu nucii sub care ne jucam in curtea bisericii. Iar pe bunicul il chema Ilie si canta in biserică si eu ma miram de fiecare data cat de diferit suna vocea lui acolo.

Pot sa-mi inchipui apoi mesele intinse sub pomi sau sub bolte de viţă-de-vie…

Dar nu mai e nevoie sa mi le inchipui, căci iată, ajunsi in curtea pensiunii, dau si peste nuc si peste masa sub bolta de viţă.

Fotografie0089Brusc, Masa Tăcerii imi pare mult mai terestră si mai seacă decât aceste mese de praznic sub boltă.

Călătorii tandre (8): Haga

· 2 commentaires ·

Plouă în Haga:

umbrelele se deschid

cu  un zâmbet scurt

Călătorii tandre(7): Gabrovo

· 1 commentaire ·

Aici chiar l-am găsit pe Don Quijote

În piata mare din orasul nordic –

Cel construit ca şi un tub catodic

Sau ca un portativ lipsit de note.

 

Dar către sud îl duce Rocinante,

Spre târgul sat cu mori de vânt şi apă,

Acolo unde iarba se adapă

Din urmele rusalcelor bacante.

 

Acolo sunt olari care-nvârt roata

Ca soarta să se-nvârtă înc-o dată

Si babe care spun ce-a fost odată

Când binele şi răul îşi luau plata.

 

Si sunt şelari ce-n piele îşi scriu dorul

De ducă-ntinsă către Bucureşti,

De clopote bătând în zile-mpărăteşti,

De hanuri ce îmbie călătorul.

 

Si fete mari ce împletesc plăcinte

In care pun dorinte pe răvaşe

Râd cu flăcăi pe iepe nărăvaşe

Iar ei şăgalnic slobozesc din flinte.

 

Din tot ce-a fost rămâne în poveşti

O parte ce învie câteodată

Când Don Quijote-n Est i se arată

Unui oltean venit din Bucureşti.

Călătorii tandre: Florenţa

· 4 commentaires ·

Brânză şi pară caramelizată –

Intimitate-n miezul cald al zilei,

Cu vin curat şi dragoste filtrată.

E scurtă umbra de la Santa Croce,

Sunt mute divele la Teatro Verdi,

Lumina-i legănată sotto voce.

Cu Dante nu e chip, dar Buonarroti

Te lasă peste umăr să-l priveşti

Făcând Adami dormind şi prime motti.

Iar soarele pe Arno când apune,

Tot aurul ce-a fost pe Ponte Vecchio

În razele ce mor se recompune.

Călătorii tandre: Estoril

· 1 commentaire ·

Şturil / Estoril –

feluri de-a vorbi tandru:

viril sau leneş

Călătorii tandre: Dubrovnik

· 3 commentaires ·

Uitaţi de ale voastre, republica vegheaţi

Aşa citii pe-un zid al anticei Raguze

Într-un palat solid, rar vizitat de muze,

Dar plin de spirit liber, râzând de împăraţi.

Dubrovnik îmi păruse pliant recolorat,

Un Disneyland istoric, uşor melodramatic,

Până când răspândind miros de nuc, văratic,

O uşă se deschise spre-al Rectorului Sfat.

Plăteau cu aur greu pe cei de dinafară,

Ca veşnic înăuntru ei liberi să rămână;

Pe vântul bun din pânze şi-a minţilor lumină

Rugând pe Dumnezeu oricâte să le ceară.

Călătorii tandre: Copenhaga

· 1 commentaire ·

Eşec al forţei de imaginare

E orice drumeţie întreprinsă,

Zicea plecat din mitica lui Lisă,

Un Don Quijote-n esturi solitare.

Si l-am crezut o vreme, până-n ceasul

Când cunoscui o altă Copenhagă

In care nu am fost în nicio sagă

Si nici Hans Christian nu-mi duse pasul.

E ceasul trei de-amiază către seară,

Mica Sirenă e singură-n apus,

Din calendare iarna nu s-a dus

Si noaptea-i lunga, dar nu prea polară.

Iar oamenii n-au inima de gheaţă;

Lumini încep să se aprindă-n case

Si zboară-n voie, fără storuri trase

Bucăţi de simplă, transparentă viaţă.

Aşa a eşuat la Copenhaga

Nava cu elfi, magie şi zăpadă

Si tot ce mintea poate să mai vadă

Dând miez poveştii, dar luându-i vlaga.

Călătorii tandre: Barcelona

· 3 commentaires ·

Trufaşă eşti, privită de departe,

Prea mândră ca să fii adevărată;

Când îţi ziceau drumeţii minunată

Gândeam că sunt doar laude deşarte.

Da, Barcelonă, eşti prea vanitoasă

Pentru o fată de pescari săraci;

Frumos te plimbi şi nu ştii să te-mbraci,

Dar bine aranjezi lumina-n casă.

Grădina Guell şi-Al Muzicii  Palat

Sunt culmile de sunet şi lumină

Iar mintea-mi e de inimă preaplină

La uşa Sacrei, cu Isus parolat.

Passeig Colom e însă leitmotivul

Ce leagă valul slab de dealul moale,

Iar oamenii ce trec aprins-agale

În roş-albastru mării îi fac tivul.