Catégorie : Carti

Flori, fete, filme şi alte ficţiuni (2)

· 9 commentaires ·

Care este cuvântul care uneşte cele patru puncte?

1. Floarea este nufărul (Nimphaea lutea).

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

(Mihai Eminescu – Lacul)

2. Numele feminin este Ana. Nu este Ana de Austria din Cei trei muschetari, dar una dintre mătuşile Anei noastre a fost ultima împărăteasă a Austriei.

3. Filmul e Drumul spre Victorie (Escape to Victory, 1981). Un film cu un scenariu subţire, dar cu multe vedete (şi nu numai actori de meserie).

presiDestul de antrenant şi, dac îmi amintesc bine, unul dintre primele care au abordat al doilea razboi mondial într-o manieră predominant ludică.

4. Romanul a fost scris în şi despre Guatemala anilor ’20, dar nu a putut fi publicat decât în 1946, în Mexic. El Señor Presidente (Domnul Preşedinte) e una dintre cărţile de început ale realismului magic latino-american. Interesant e că autorul a vizitat România în 1927, ca participant la al VI-lea Congres al presei latine.

 

Lenea

· Laisser un commentaire ·

« Teologii foloseau cuvântul acedia* pentru a descrie păcatul de a nu face cu propria viaţă tot ceea ce omul ştie că poate face cu ea » (Abraham Maslow – Toward a Psychology of Being)

* Cuvântul latin acedia a fost folosit în moduri diferite de diferiţi autori. Elementul comun este inacţiunea, dar motivaţiile sau originile acestei stări sunt interpretate diferit; apar astfel sensuri ale cuvântului care s-ar traduce prin apatie, delăsare, plictiseala, deznădejde. Elaborările ulterioare au dus la o echivalare cu o boală (depresia) sau cu un păcat capital (lenea). Evagrie Ponticul şi Abraham Maslow, din perspective diferite, combină cele două interpretări

Flori, fete, filme şi alte ficţiuni (1)

· 24 commentaires ·

În noua versiune a jocului Flori, fete, filme şi poveşti, enunţul şaradei va fi mai scurt (povestim mai mult la comentarii!), ilustraţiile nu sunt doar ilustraţii, ci sunt necesare rezolvării enigmei, iar cerinţa este să uniţi cu un singur cuvânt cele patru puncte. Desigur că vă recomand şi filmul şi cartea (filmul e de 7 spre 8, cartea e de 10 plus, cred eu), iar pe Eva puteţi să o vizitaţi şi la Prado sau la Uffizi, dacă aveţi drum pe acolo.

1. Floarea este macul (Papaver somniferum).

Eva2. Numele fetei este Eva.

green3. Filmul e Idilă pentru o piatră preţioasă (Romancing the stone, 1984). Piatra preţioasa după care aleargă, prin pădurea columbiană veşnic verde, Michael Douglas, Kathleen Turner şi Danny de Vito e un diamant verde. La Bolta Verde se poate vedea un diamant verde de 41 de carate.

4. Romanul e Abatorul cinci, de Kurt Vonnegut. Carte care începe cu o definiţie superbă a esenţei oricărei bune povestiri:

Abatorul cinci

« Cele ce urmează s-au întâmplat mai mult sau mai puţin. »

Mafia îngerilor

· Laisser un commentaire ·

O carte răsfoită într-o librărie mi-a adus aminte de Kurt Vonnegut. Un prieten virtual din prima tinereţe.

“Everything is nothing, with a twist.” (Orice este nimic, cu gust de ceva)

(Kurt Vonnegut – Abatorul cinci)

“We are what we pretend to be, so we must be careful about what we pretend to be.” (Suntem ceea ce pretindem că suntem, aşa că trebuie să fim atenţi la ce pretindem că suntem)

“There are plenty of good reasons for fighting…but no good reason to ever hate without reservation, to imagine that God Almighty hates with you, too. Where’s evil? It’s that large part of every man that wants to hate without limit, that wants to hate with God on its side. (Sunt o mulţime de motive pentru a te bate … dar niciun bun motiv pentru a urî vreodată făra rezerve, să-ţi imaginezi că însuşi Dumnezeu Atotputernicul urăşte împreună cu tine. Unde este răul? E  acea mare parte din fiecare om care vrea să urască fără limită, care vrea să urască avându-l pe Dumnezeu în tabăra sa.)

(Kurt Vonnegut – Mama noapte)

Mi se pare o definiţie magistrală a răului. Care se potriveşte bine cu fraza care mi-a sărit azi în ochi:

« Nu există nici un motiv ca binele să nu poată învinge răul, cu condiţia ca îngerii să se organizeze aşa cum o face mafia. »

E din ultima carte a lui Kurt Vonnegut, Un om fără de ţară (A Man Without a Country, 2005), un fel de testament vesel al autorului, care s-a dus să vada cum sunt organizaţi îngerii în aprilie 2007.

Depresia nu e o boală nouă

· 12 commentaires ·

Am găsit mai demult la Sf. Simeon Noul Teolog o descriere a inconştientului care era analogă conceptului freudian de inconştient. Nimic nou sub soare.

Azi, fiind ziua de Sf. Ion, am citit câte ceva din Ioan Cassian (360 – 435), întemeietorul monahismului occidental (dar care s-ar putea sa fi fost din Scythia Minor – Dobrogea de azi). Redau mai jos fragmente din capitolul Despre întristare din scrisoarea către episcopul Castor, intitulată Despre cele opt gânduri ale răutaţii. De remarcat că în literatura creştină multi termeni sunt duali; există o întristare « bună » (pe care azi am numi-o tristeţe normală) şi o întristare « rea ». Asemănarea celei din urma cu conceptul actual de depresie se poate vedea in citatele care urmează.

« […]Scurt vorbind, întristarea tulbură toate sfaturile mântuitoare ale sufletului şi usucă toata puterea şi stăruinţa lui, […]legându-l de gândul deznădejdii.

[..]Caci precum molia roade haina şi caria lemnul, aşa întristarea mănâncă sufletul omului. Ea îl face să ocolească toată întâlnirea bună şi nu-l lasă să primească cuvânt de sfat nici de la prietenii cei adevăraţi, precum nu-i îngăduie să le dea răspuns bun şi paşnic. Ci învaluind tot sufletul, îl umple de amărăciune şi de nepăsare. In sfârsit îi pune în minte gândul să fugă de oameni, ca de unii ce i s-ar fi facut pricină de tulburare şi nu-l lasă să-şi dea seama că nu dinafară vine boala, ci ea mocneste înăuntru, făcandu-se arătată când vine vreo ispită care o da la iveală. Căci niciodată nu s-ar vătăma omul de om, dacă nu ar avea mocnind înăuntru pricinile patimilor.[…]

Când aşadar pentru oarecare pricini, zise « îndreptăţite », ne despărţim de fraţi, n-am tăiat pricinile întristării, ci numai le-am schimbat, fiindca boala ce mocneste înăuntru se poate aprinde şi printr-alte lucruri. De aceea tot razboiul să ne fie împotriva patimilor celor dinăuntru.[…] »

Curajul şi frica, viaţa şi moartea

· 3 commentaires ·

chironCurajul de a fi este curajul de a te accepta,  în ciuda faptului că eşti inacceptabil.
Nevroza este calea de a evita nefiinţa prin evitarea fiinţei.
(Paul Tillich – Curajul de a fi)
Centaurul Chiron era semizeu (fiu al lui Cronos). Tatăl său i-a oferit nemurirea, dar l-a informat care sunt condiţiile pentru a o obţine. Prima dintre ele fiind ca nu va mai avea parte nici de suferinţele, dar nici de bucuriile vieţii. Pe scurt, obţinea nemurirea, dar pierdea viaţa.
Chiron a refuzat.
A preferat să fie dascălul lui Ahile, invăţându-l despre curaj şi înţelepciune, calităţi pe care zeii nu le pot dobândi nici într-o eternitate.
L-a învăţat medicină pe Asclepios. Şi probabil că l-a învăţat să lupte pentru viaţă, nu împotriva morţii. Ceea ce noi, medicii şi pacienţii de azi, uităm uneori.

Dacă ar fi o cale spre Mai-Bine…

· Laisser un commentaire ·

…  ţi-ar cere să priveşti în faţă Cel-mai-Răul…
Pe cel ce-aude cum Cel-mai-Bun cu voce slabă de Primul e ucis în mod brutal
Şi zice: calea spre Mai-Bine, dacă este, vrea să îl vezi pe Cel-mai-Rău frontal,
Pe cel ce simte cum placeri fragile cresc strânse-n obicei, coruptie şi frici
Pe sus să-l iei şi-ndepărtat ca un diform sa fie; el strică ordinea pe-aici.
(Let him in whose ears the low-voiced Best is killed by the clash of the First,/ Who holds that if way to the Better there be, it exacts a full look at the Worst,/Who feels tht delight is a delicate growth cramped by crookedness, custom and fear,/Get him up and be gone as one shaped awry; he disturbs the order here./// – Thomas Hardy,  In tenebris – II)

Această încercare traducere a unei strofe din Thomas Hardy (pe care l-am iubit în adolescenţă ca romancier, dar nu ştiam că el s-a iubit mai mult ca poet) a fost provocată de citarea neaşteptată a unui vers de către Irvin D. Yalom, psihiatrul care îşi ia si cele mai bune întrebări şi cele mai bune răspunsuri din literatura bună a lumii (iar adesea redă lumii o bună literatură bazată pe întrebările şi răspunsurile relaţiei terapeutice).

Iată o mostră – o jumătate de pagină din Psihoterapia existenţială, în care apar Cervantes şi Hardy, unul cu o întrebare a cărei actualitate nu a încetat să crească 400 de ani de modernitate, celălalt cu un răspuns dubitativ dar fertil în legătură cu sensul vieţii în faţa morţii:

« Alţi terapeuţi se feresc să abordeze grijile existenţiale nu numai deoarece acestea sunt universale, ci şi pentru că sunt mult prea înfricoşătoare pentru a fi înfruntate. La urma urmei, pacienţii nevrotici (şi terapeuţii, de asemenea) au destule griji, ca să mai ţină seama şi de alte lucruri « plăcute », precum moartea sau lipsa de sens. Aceşti terapeuţi sunt de părere că e mai bine să ignorăm problemele existenţiale, deoarece există doar două moduri în care putem gestiona brutalitatea datului existenţial al vieţii (adevărul angoasat şi negarea) şi niciunul nu e uşor de digerat. Cervantes a exprimat această problemă atunci când nemuritorul său Don a spus: «Ce ai alege: nebunia înţeleaptă sau normalitatea nebună?»

Poziţia terapeutică existenţială, după cum voi încerca să arăt în capitolele ce vor urma, respinge această dilemă. Înţelepciunea nu conduce la nebunie şi nici negarea la sănătate mintală: confruntarea cu datul existenţei e dureroasă, dar, până la urmă, vindecătoare.. Un travaliu terapeutic de calitate este întotdeauna însoţit de sondarea realităţii şi de căutarea clarificării personale; terapeutul care decide că anumite aspecte ale realităţii şi ale adevărului trebuie evitate se găseşte pe un teren minat. Comentariul lui Thomas Hardy că «dacă ar fi o cale spre mai bine, ea va cere privirea în faţă a ce e cel mai rău» e un bun cadru pentru abordarea terapeutică pe care o voi descrie. »

Flori, fete, filme si povesti (10)

· 6 commentaires ·

1. Floarea este originara din Natal,  Africa de Sud. Este vara cu floarea-soarelui (facand parte din aceeasi familie –  asteracee), dar este cunoscuta si ca margareta africana.

2. Numele pe feminin din acest joc este Beatrix. Va pot spune sa nu mizati pe Beatrice a lui Dante.

Harvey DVD3. Filmul e Harvey, dar eu va sugerez sa vedeti varianta româneasca a ecranizarii piesei, cu Radu Beligan in rolul principal (aici si aici)

4. Povestea e una foarte calda si foarte potrivita pentru aceasta perioada a povestilor la gura sobei. Autoarea a mai scris despre pisoiul Tom, despre croitorul din Gloucester si soriceii cei priceputi, despre porcusorul Robinson, dar Peter e personajul ei preferat. Vorbim asadar de Povestea lui Peter …  de …

24 de zile in Balcani (13): Valuri mari

· Laisser un commentaire ·

Dupa furtuna au fost valuri mari, frumoase. Fiind si o zi cu o briza racoroasa chiar si la orele pranzului, am zabovit mai mult pe plaja. Si nisipul mai pastreaza ceva din umezeala ploii de ieri si nu e incins ca de obicei, asa ca pot sa ma plimb mai relaxat pe aceasta plaja lunga, larga si colorata.

Am inceput sa exersez limba sârba citind un ziar local. Limonadele sunt excelente, iar la pranz incerc a patra sau a cincea oara in aceasta vacanta calamarii la gratar si nu sunt nici de aceasta data dezamagit. Oricat ar parea de ciudat, imediat dupa masa pun pe hartie cateva incercari de haiku. Una dintre ele am pus-o si pe blog (aici).

24 de zile in Balcani (12): O furtuna

· 1 commentaire ·

E furtuna in muntii din apropiere. Aici e doar o ploaie oblica si o lumina stranie dinpre mare. Reprizele de fulgere si tunete alterneaza cu pauze suficient de lungi pentru ca randunicile sa reapara pe sârma pentru a-si usca, expert si perseverent, penele stropite din belsug in adapostul lor din copacul cu frunza cam rara, dupa moda mediteraneeana.

Citesc ultimele pagini din cartea lui C.S. Lewis, Problema durerii. Pun semn la doua pasaje.

« […]Diferite epoci exceleaza in virtuti diferite. Asadar, daca esti ispitit sa crezi că noi, europenii occidentali, nu putem fi atat de răi fiindcă suntem, comparativ vorbind, mai omenosi – daca, altfel spus, crezi ca Dumnezeu ar putea fi multumit de noi pe baza acestui fapt -, intreaba-te daca e cazul sa fie multumit de cruzimea epocilor neinduratoare pentru ca au excelat in castitate si curaj. Luand aminte la felul cum ne apare noua cruzimea stramosilor nostri, vei putea banui cum le-ar fi aparut lor moliciunea, lacomia si timiditatea noastra[…] »

« Nu trebuie sa facem din problema durerii un rau mai mare decat e de fapt, prin vorbe dezlânate despre «neinchipuita cantitate a nefericirii omenesti». Inchipuie-ti ca eu am o durere de dinti de intensitate x ; inchipuie-ti apoi ca si pe tine, care sezi langa mine, incepe sa te doara un dinte cu intensitatea x. Daca vrei, poti spune ca suma durerii din odaie este acum 2x. Dar trebuie sa tii cont ca nimeni nu sufera o durere de intensitate 2x […] Nu exista o suma a suferintei, caci nu exista cineva care  s-o indure. Cand atingem maximul de suferinta pe care  o poate indura o singura persoana, ajungem de buna seama la ceva cumplit, dar asta e intreaga suferinta ce poate exista in univers. Adaugarea unei multimi de oameni aflati in suferinta nu adauga durere. »