Catégorie : Regalitate

Un om care stie sa asculte


 « În viaţa soţului meu, cartile ocupă un loc esenţial. Cărţile si muzica. Si oamenii, să nu uit. Contactul permanent cu oamenii e vital pentru el. Pare tăcut. E doar o aparenţă. E o fiinţa facută pentru dialog. Pentru că stie să-l asculte pe celălalt. Nici nu ştiţi cât de mult a suferit neputând, atâtea decenii, să stea de vorbă cu românii de acasă. Orice român care venea de acasă era pentru soţul meu cel mai de preţ interlocutor. »

E o descriere a Regelui Mihai făcută de Regina Ana (citată de Doina Uricariu in Maxilarul inferior, o carte pe care tocmai o citesc si despre care voi mai scrie pe acest blog si pe blogul Regatul României; deocamdata, am pus pe acel blog o scurtă notă care arata descendenţa Principesei Margareta, prin Regina Ana, din neamul Muşatinilor)

Regele stie să-l asculte pe celălalt. O calitate rară azi la un român.

Flori, fete, filme si povesti (5)


1. Floarea a fost pictata de Van Gogh si apare si in afisul alaturat.

2. Fata a fost azi in atentia presei.

3. Filmul este The King’s Speech (Discursul regelui, 2010)

4. Cartea este Povestiri orientale, scrisa de prima femeie membra a Academiei Franceze.

Cine e fata?

75 de ani de singuratate


Mi-a fost dat sa traiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de restriste si vremuri de mari indepliniri. Pentru un timp mi-a fost dat sa-ti fiu calauza, sa-ti fiu inspiratoare, sa fiu aceia care a pastrat flacara vie, aceia care a devenit centrul de indarjire in zilele cele mai negre.

Aceasta ti-o pot spune astazi caci nu mai sunt in viata. In acele zile mi-ai dat un nume ce mi-a fost drag; m’ai numit “Mama tuturor” si as vrea sa raman in amintirea ta aceia care putea totdeauna sa fie gasita in clipele de durere sau pericol. A venit mai tarziu o vreme cand m’ati negat, dar aceasta este soarta mamelor, am primit aceasta, si v’am iubit mai departe, cu toate ca nu va puteam ajuta asa de mult ca in zilele cand credeati in mine.

Pentru subictele legate de regalitate, urmariti si blogul Regatul României.

[Dar mai lunga a fost durerea]


Ţării mele şi Poporului meu,

Când veţi ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veşnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Şi totuşi, din marea dragoste ce ţi-am purtat-o, aş dori ca vocea mea să te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de liniştea mormântului.

Abia împlinisem 17 ani, când am venit la tine; eram tânără şi neştiutoare, însă foarte mândră de ţara mea de baştină, şi am îmbrăţişat o nouă naţionalitate m-am străduit să devin o bună Româncă. La început n-a fost uşor. Eram străină, într-o ţară străină, singură între străini. Dar prea puţini sunt aceia cari se reculeg să cugete cât de grea este calea pe care o Principesă străină trebuie s-o parcurgă ca să devie una cu noua ţară în care a fost chemată. Am devenit a voastră prin bucurie şi prin durere. Privind înapoi e greu de spus ce a fost mai mare: bucuria ori durerea? – cred că bucuria a fost mai mare, dar mai lungă a fost durerea.

Pe 18 iulie vor fi trecut trei sferturi de secol de la moartea Reginei Maria. Voi reproduce pe blogul Regatul României, testamentul acestei românce prin adoptie, a carei inima s-a deschis pentru a cuprinde o Românie buna, frumoasa si adevarata.

Flori, fete, filme si povesti (4)


Godinton House & Gardens1. Floarea zilei este narcisa. Care a devenit in mod definitiv obiect poetic odata cu « poetii lacurilor ».

I wandered lonely as a cloud/ That floats on high o’er vales and hills,/ When all at once I saw a crowd,/ A host, of golden daffodils;/ Beside the lake, beneath the trees,/ Fluttering and dancing in the breeze. (William Wordsworth – I Wandered Lonely as a Cloud)

Legatura cu ziua (14 iulie) e interesanta. William Wordsworth descopera poezia acestui tip de peisaj dupa o calatorie in Elvetia si Franta; ajunge la Paris in iulie 1790 si participa la prima sarbatorire a zilei de 14 iulie.  Franta era monarhie constitutionala, regele Ludovic al XVI -lea semnase Constitutia, cele trei culori ale revolutiei simbolizau acum La France, la Loi, le Roi, poporul striga « Vive le Roi! », « Vive la liberté! », iar cand a aparut generalul LaFayette, eroul revolutiei americane, foarte multi au strigat si « Vive LaFayette! ». E interesant ca primele doua republici franceze nu au mai sarbatorit Caderea Bastiliei; prima data cand s-a strigat  « Vive la Republique » de 14 iulie a fost in 1880! (mai mult am scris aici).

Poza cu narcise este insa de la Godmersham Park.

2. Numele fetei este Elizabeth. Avea patru surori Jane, Mary, Lydia, Kitty. Jane se casatoreste cu Charles, Lydia se casatoreste cu George.

3. Filmul e intrebarea. A rulat la matineu.

4. « One half of the world cannot understand the pleasures of the other. » (Jane Austen – Emma)

O constitutie a libertatii


Libertatea constiintei este absoluta (Constitutia României, 1866)

Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc. (Constitutia României, 2003)

Care dintre cele doua formulari vi se pare ca respecta cetateanul?

E acceptabil sa-mi spuna Constitutia cum trebuie sa gandesc? In acelasi articol in care imi spune ca libertatea constiintei e garantata? Ce fel de libertate e aceea care trebuie sa … ?

Azi se implinesc 147 de ani de la promulgarea Constitutiei de la 1866. Ar avea nevoie de mai putin de 20 de amendamente pentru a fi valabila si azi. Oricum, e si astazi mult mai liberala in spirit si litera decat actuala constitutie.

Am scris cateva postari despre Constitutia de la 1866 si pe blogul Regatul României ( aici, aici, si aici)

Nu e azi Ziua Tricolorului


Alta inventie republicana. Prost cusuta cu ata alba.

La 14 iunie 1848 a fost adoptat tricolorul rosu – galben – albastru (cu benzile dispuse orizontal) ca drapel al Tarii Românesti, devenita, pentru o luna, republica.

Asadar:

1. Era alt steag

2. Era alta data (26 iunie e data pe stil nou)

3. Nu era steagul României. Nici macar nu se poate pretinde ca a fost folosit ca steag al revolutiei de la 1848 in toate cele trei tari românesti; la Blaj, drapelele erau rosu-alb-albastre (abia intr-un cunoscut tablou istoric pictat un sfert de veac mai tarziu apare galbenul – neatestat de martorii oculari!)

Adoptarea tricolorului in forma actuala ca drapel national s-a facut la 26 martie 1867 printr-o lege votata de Adunarea Deputatilor, pentru aplicarea prevederilor articolului 124 din Constitutia de la 1866.

26 martie ar fi o zi excelenta pentru a sarbatori drapelul national, mai ales daca revenim la monarhia constitutionala. Avand in vedere ca este si ziua de nastere a Margaretei de România, ar putea fi simultan si Ziua Reginei. Ar fi o sarbatoare a florilor si a culorilor in prima luna de primavara.

Si am putea sa simtim intr-adevar ca Pe-al nostru steag e scris unire

Despre tricolor si adevar in republica minciunii am scris si pe blogul Regatul României (aici)

Soare de mămăligă


Îmi sorb acum cafeaua în balcon
Cresc nori ca aburi grei dintr-o căldare
………………………………………………….
Își potcovește caii Apollon,
Ori ce să fie-acest incendiu mare?…

Tot mai compacți ies aburii acum,
Dar flăcările cresc acum mai vii și ele,
Din ce în ce tot cerul îl câștigă

Și iată, că prin nourii de fum,
Ca un simbol al României mele,
Răsare-o uriașă mămăligă!

Răsăritul soarelui e o poezie scrisa de Șt. O. Iosif si Dimitrie Anghel (care au semnat impreuna multe altele, sub pseudonimul A. Mirea). Cei doi au facut si alte lucruri impreuna: au condus impreuna o revista (Sămănătorul), au fost membri fondatori ai Societatii Scriitorilor Români, si au iubit aceeasi femeie (o poveste concisa si bine spusa despre asta gasiti aici; Rebreanu a vrut sa scrie un roman inspirat de triunghiul Iosif – Anghel – Natalia Negru, dar l-a lasat neterminat).

Azi, 22 iunie 2013, se implinesc 100 de ani de la moartea lui Ștefan Octavian Iosif si se intampla sa fie Moșii de vara. Si cred ca e potrivit sa-l pomenesc pentru ca si el face adesea, in versurile sale, frumoase pomeniri ale mortilor neamului (ascultati, de pilda, Când a fost să moară Stefan). Iar in poezia La arme!, Iosif e si un prooroc al reinvierii:

Să știe toti că un popor nu moare
Când veacuri a luptat necontenit —
Și-i scris în cartea celor viitoare
Că va să vină ceasul preamărit,
Când mândru străluci-va-ntre popoare
Ca soarele, aici, în răsărit!

Șt. O. Iosif era unul dintre ardelenii care au crezut toata viata ca soarele rasare la Bucuresti. Asa ca soarele de mămăligă nu e o depreciere a soarelui, ci o exaltare a mămăligii!

Dragoste, Curaj, Bunatate…


Povestea unei iubiri durabile. 65 de ani.

(Fotografie preluata de pe blogul Principelui Radu – Romania. Altfel

Am pus o postare despre nunta de safir a Majestatilor Lor si pe blogul Regatul României)

Un principe bine creat


Pe 7 iunie 1960 s-a nascut, la Iasi, Radu Duda.

Pe 10 iunie 1996 actorul Radu Duda s-a logodit cu Principesa Margareta a României, iar pe 21 septembrie 1996 a avut loc nunta.

Pe 30 decembrie 1997 Regele Mihai a anuntat ca doreste sa transmita toate prerogativele sale Principesei Margareta, pe care desemnat-o drept « Custode al Coroanei României ».

Principele Radu nu e nascut, ci « creat ». Aceasta e formula: a fost « creat Principe al României » la 5 ianuarie 2005. La mai bine de 3000 de zile de la casatoria cu Principesa. Nimeni nu poate spune ca Regele Mihai s-a grabit. In schimb, timpul a decantat faptele de vorbele spuse cu prea mare usurinta de bârfitorii cu sau fara solda.

Radu Duda si-a castigat cinstit titlul. Prin voia lui Dumnezeu si, apoi, prin faptele sale. Si-a jucat foarte bine rolul vietii sale. Iar dintr-un  rol cu adevarat mare protagonistul culege cateva aplauze, dar partea leului din castigul spiritual se duce catre public.

Ce am castigat noi din alegerea inspirata a Principesei Margareta?

Cel putin trei lucruri:

1. O mai buna cunoastere a trecutului Casei Regale a Romaniei, prin neobosita activitate publicistica a Principelui Radu: peste 20 de carti despre regalitate, numeroase articole si eseuri si, nu in ultimul rand, un blog foarte dinamic si interesant

2. O mai buna cunoastere a Principesei Mostenitoare. Principele a stiut sa-i puna in evidenta, pentru ochii nostri, nobletea si meritele.

3. O speranta ca România poate fi altfel. Principesa Margareta spunea odata ca românii sunt generosi. Si probabil ca sunt, atunci cand se oglindesc in priviri generoase. Privirea principesei i-a dat lui Radu Duda sansa la titlul de print. Pe care el a fructificat-o. Si noi avem sansa de a ne ridica din nou la statutul de român. Nascuti fiind intr-o tara ocupata, sa fim « creati cetateni ai Regatului României ». Prin voia lui Dumnezeu si cu voia noastra.

LA  MULTI  ANI,  ALTEŢA  VOASTRĂ  REGALĂ !