„Noţiunea de obligaţie primează asupra celei de drept, care îi este subordonat şi relativ. Un drept nu este eficace prin el însuşi,  ci doar datorită obligaţiei căreia îi corespunde ; exercitarea efectivă a unui drept nu îşi are sursa în cel care îl posedă, ci în alţi oameni care se recunosc obligaţi la ceva faţă de el. […]

Faptul că o fiinţă umană posedă un destin etern impune o singura obligaţie: e vorba de respect. Obligaţia nu este îndeplinită decât dacă respectul este exprimat efectiv, într-o manieră reală, nu fictivă; aceasta nu se poate face decât prin intermediul nevoilor pamânteşti ale omului. […]

Datorăm respect unui lan de grâu, nu pentru grâu, ci pentru că grâul este hrană pentru oameni. Similar, datorăm respect unei colectivităţi, oricare ar fi aceasta – patrie, familie sau oricare alta – , nu pentru ea însăşi, ci ca hrană pentru un anumit număr de suflete omeneşti. […] Se întamplă foarte des ca rolurile să fie inversate. Anumite colectivităţi, în loc să servească pentru a hrăni, dimpotrivă, mănâncă sufletele. În acest caz e vorba de o boală socială,  şi  cea  dintâi  obligaţie este să încerci  un tratament ;  în anumite circumstanţe poate fi necesar să ne inspirăm din metodele chirurgicale.” (Simone Weil – L’enracinement – Prelude à une déclaration des devoirs envers l’être humain)

Fiecare drept al meu corespunde unei obligatii a tuturor celorlalti. Statele ar trebui sa fie gestionarele acestor obligatii, nu sa isi aroge dreptul de a impune obligatii arbitrare, care sa serveasca doar mentinerii unei birocratii.

Cat valoreaza dreptul tau la viata daca eu si altul si altul nu ne luam obligatia de a-l respecta? Cât valoreaza dreptul tau la proprietate privata daca eu si altul si altul nu ne asumam obligatia de a ti-l apara?

Nu i-a trecut prin cap că ar putea primi onorul de trei ori într-o zi. Nici că ar merge un covor roșu din Calea Victoriei până la ușa Comitetului Central (actualul Minister de Interne). Sau poate Tovarășul nu avea prin preajmă lingăi atât de dezinhibați. Klaus cel mare are.

Treziți-vă, români! Și țineți capul drept și limpede, ca Regele nostru!

« Generatia actuală nu mai acordă divulgării publice a datelor personale aceeasi importanță ca în trecut. Si poate că ăsta e unul dintre motivele pentru care corpul lor devine obiectul unei atentii deosebite. Piercing, tatuaje, body-building sau epilare, corpul pare să devină ultimul teritoriu al sinelui. […]

Dar deja companiile de asigurări scad tarifele pentru toti cei care acceptă transmiterea datelor intime în timp real, cum ar fi ritmul cardiac, oxigenarea, numărul de pași făcuți în cursul zilei… Când suficient de mulți oameni vor fi acceptat să livreze aceste date, asiguratorii îi vor suspecta pe ceilalti că au ceva de ascuns si îi vor amenința cu mărirea primelor de asigurare. Pe fondul unei crize economice grave, acesta va fi un adevărat pericol. Dar într-o primă etapă vom rămâne liberi să transmitem sau nu datele despre corpul nostru. Mișcarea transumanistă visează însă la indivizi interconectati, fără niciun secret unii față de alții. Se poate pune atunci întrebarea: intimitatea este ea esențială pentru ființa umană? […] E vorba de a sti ce limite să punem obiectelor connectate si proiectului unei umanități ale cărei creiere ar fi legate prin Internet. »

(Serge Tisseron – interviu pentru Le cercle Psy)