Văd afişul la metrou de două săptămâni, miercurea şi vinerea, când trec pe acolo. La început m-a iritat. Într-un timp în care o mulţime de cuvinte sunt interzise prin lege pentru că ar putea ofensa diferite grupuri sensibile, despre creştini şi creştinism se poate spune … Continuer la lecture de Cum şi-a născocit Paul din Tars propria moarte
Pilat merită simpatia noastră, nu pentru că ar fi fost un om bun aflat în mod tragic în eroare, ci pentru că nici noi nu suntem mult mai buni. Poate că noi credem în Isus, dar nu credem în ideile sale, cel puţin nu în ideile lui despre violenţă, adevăr şi dreptate.
(Miroslav Volf – Excludere şi Îmbrăţişare)
[…] sinele celuilalt contează mai mult decât adevărul meu. Cu toate că trebuie să fiu gata să mă neg pe mine de dragul adevărului, nu-mi este permis să-l sacrific pe celălalt pe altarul adevărului meu. Isus, care a pretins a fi Adevărul, a refuzat să folosească violenţa pentru a-i « convinge » pe aceia care nu recunoşteau adevărul lui. (idem)
Iertarea şchioapătă atunci când îi excludem pe duşmanii noştri din comunitatea oamenilor şi ne excludem pe noi înşine din comunitatea păcătoşilor » (ibidem)
A spune că îngerii nu există pentru că nu se văd e la fel de neinteligent cu a spune că plantele nu există pentru că nu răspund la «bună ziua»
(Andrei Pleşu)
Şoapta adevărului, simpla, sfânta şoaptă a adevărului… ce puţini o aud. Şi tu, care alergi toată viaţa pe căi ce nu sunt ale tale, şi tu ai putea s-o auzi, căci e în toate inimile, dar n-o auzi de zgomotul paşilor tăi.
(Alexandru Vlahuţă)
Fără a ne da prea mare osteneală, am putea găsi defecte tuturor. Cu puţină osteneală, le-am putea găsi şi calităţi.
(Vladimir Ghika)
Binecuvântaţi sunt cei ce pot dărui fără să-şi amintească şi pot primi fără să uite.
(Elisabeta Bibescu)
« Gasesc ca afisarea patriotismului este indecenta. Un om care simte dragoste pentru tara, un om care este decis ca in interesul tarii sa-si sacrifice propria existenta nu are voie sa se bata pe piept cu sentimentul acesta. » (Corneliu Coposu; sursa – aici)
(sursa foto – aici)
Aş vrea să mai văd măcar o dată un om politic român care să nu ceară nimic pentru sine, să-i fie de de ajuns posibiliatea de a servi România…
Aş vrea să mai văd măcar o dată un om politic român care să spună senin că ar da încă o dată zeci de ani din viaţă pentru a-şi afirma credinţa în România…
Aş vrea să mai văd măcar o dată un om politic român care să fie ferm şi moral şi în acelaşi timp capabil să unească…
Dacă asta nu se va întâmpla, nu Corneliu Coposu va fi trăit degeaba. Noi vom fi trăit degeaba.
de Sandu TUDOR
Adevărul poate fi tâlhărit sau numai furat,
Poate fi născocit, întâlnit sau câştigat,
Poate fi încă ghicit sau poate fi dat,
Dar nu e mântuitor decât întrupat.
Sandu Tudor a murit la Aiud intr-o zi de 17 noiembrie a unui an incert (1960 sau 1962).
Azi nu mi-am putut lua ochii de la o coala A4, lipita pe o usa laterala in biserica. Scria acolo: Asociatia pentru Cinstirea Eroilor Martiri ai Revolutiei din Decembrie 1989.
Martir inseamna marturisitor. Despre ce au dat marturie cei peste o mie? Despre adevar. Si, in orice caz, ceea ce i-a adus in bataia pustii a fost refuzul minciunii.
« Vom muri si vom fi liberi » ziceau ei. « Vom minti ca sa traim (bine?!) » pare sa fie deviza noastra.
Consimtim la minciuna « inteligenta » din reclame, mintim « necesar » in CV-uri si, mai ales, ne-am obisnuit cu « normalitatea » minciunii politice.
Pana cand vom fi mincinosi amatori condusi de mincinosi profesionisti? Unii dintre marii mincinosi avand pe constiinta si alte pacate capitale. Continuam sa fim complici?
Frauda stiintifica. Cea cu incalzirea globala.
Timp de un deceniu incalzirea globala devenise o dogma. Daca schitai un zambet sceptic nu puteai fi decat fie un ignorant, fie unul platit de marile trusturi petroliere.
Apogeul a fost atins in 2007, cand Al Gore a prezentat lumii documentarul An Inconvenient Truth (Un adevar incomod), un documentar in care ursii polari ne aratau pentru ultima data o fata melancolica inaintea disparitiei, banchiza se topea la picioarele lor, oceanul crestea si insule din Pacific dispareau pentru totdeuna sub ape.
Si, bineinteles, temperatura crestea … si crestea … si crestea…
In decembrie 2007 Gore a luat Premiul Nobel pentru Pace (impreuna cu un comitet al carui nume nu vreau sa mi-l amintesc), iar in decembrie 2008 am stiut ca in acel an temperatura medie nu a crescut, ci a scazut.
De fapt, domnii nobelizati stiau prea bine, inca din 2007, ca temperatura in ultimii 20 de ani variase in ambele sensuri si ca temperatura record din 2007 era aceeasi cu cea din 1998.
Iar povestea cu cresterea nivelului oceanelor prin topirea banchizei era totusi o gafa de clasa a VI-a, pentru care nu era nevoie de experimente complicate: sa fi pus un cub de gheata intr-un pahar si sa vada ce se intampla cu nivelul apei prin topirea ghetii.
Numele a fost schimbat fara preaviz: noul cuvant de ordine este « schimbari climatice globale ». Se incapatineaza sa pastreze abordarea « globala ». Desigur se incapataneaza in continuare sa sustina si ca teoria incalzirii globale e in esenta corecta.
Desi ursii polari prospera si si-au extins habitatul. Desi Nauru nu a diparut sub ape. Desi in vara aceasta banchiza s-a topit mult mai putin ca de obicei. Desi temperatura medie anuala nu a mai atins maximul din 2007.
Ce-ar fi sa coboram din stratosfera teoriilor globale, pe pamantul de langa casa? Care are nevoie de comunitati responsabile, nu de salvatori globali.
« Minciuna produce haos, inselarea asteptarilor produce neliniste. […] Monarhia e o garantie a continuitatii. Partidele isi schimba liderii, guvernele trec, noi ramanem. Un popor are nevoie de constanta, de continuitate. Regele nu are complexul puterii, nu e obsedat de putere ca un om politic. »
Asta spunea Regele Mihai acum 23 de ani… Daca vreti sa vedeti alte cateva constatari lucide si predictii care s-au adeverit intre timp, cititi postarea doamnei Monika Lungu, Nu s-a facut procesul comunismului, dar e acuzata monarhia (aici).
Daca vreti sa detaliem bolile republicii minciunii, intrati si comentati aici. Altminteri, puteti urca, impreuna cu autointitulatul « sef al statului », pe fregata « Regele Ferdinand ». Eu zic sa luati inainte pastile contra varsaturilor (cauzate de răul de mare, desigur!).
1. – 2. In tabloul alaturat este reprezentata ca regina a Angliei. Dar a fost mai inainte regina a Frantei, sotia lui Ludovic al VII-lea, primul din spita Capetienilor care a ales ca semn regal floarea de crin. Se numea Cealalta Aenor, pentru a fi, in acelasi timp, deosebita si legata de mama sa, Aenor. Si-a insotit primul barbat in Cruciada a II-a si a fost inspiratoarea fiului sau pentru plecarea in a treia. Pe vestmantul sau mai apare o floare care se cheama in limba ei materna, iniesta (asemanarea cu numele unui jucator de la FC Barcelona nu e intamplatoare).
3. Filmul nu este Becket, cu Richard Burton, Peter O’Toole (desi are legatura cu al doilea sot al doamnei despre care am vorbit), ci Leul in iarna, cu Peter O’Toole si Katharine Hepburn (dupa o piesa de James Goldman care a fost jucata si la Teatrul National din Bucuresti, intr-o versiune tradusa si adaptata de Petre Bokor – o puteti vedea aici si aici).
4. Cum se numeste cartea? Supranumele celor patru eroi principali sunt cel Măreţ, cea Blândă, cel Drept, cea Vitează.
« Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea! » (Psalmul 118)
Ce legatura are citatul de mai sus cu intelesul cuvantului sincer? Una etimologica. Sincera era mierea pe care o aduceau romanii din Grecia recent cucerita. Sincera, adica fara ceara, fara impuritati. Pura, adevarata, dulce.
Obisnuim astazi sa incepem cu « Sincer, … » o fraza in care strecuram o pilula amara pentru interlocutor. Sau sa ne gandim putin la frazele care incep cu « Acum, sincer, … ». Nu par ele sa spuna ca pâna acum acele cuvinte care se vor adevarate zaceau intr-o masa de impuritati?
Sincer e cel care poate spune cuvinte adevarate si dulci. Cuvintele care poarta răul nu pot fi nici adevarate (pentru ca răul nu participa la Adevar) si nici dulci (si vor fi scuipate inapoi de cel care le primeste).
DAN GHENEA 