Étiquette : comunicare

Pe buzele ceştilor

· 2 commentaires ·

o femeie/ se mişcă în fluxul dens al instinctelor sale/ ştie să spargă/ coaja unei intenţii/ o femeie/ cuprinde în fragmente întregul/ şi  nu e niciodată aceeaşi

un bărbat/ urcă misterul într-o progresie extremă/ descoperă sentimentul/ încolţit într-o margine/ restul/ îl filtrează în gândire

o femeie/ e în acelaşi timp istoria ei/ şi  ceea ce  încă nu se ştie/ ea  ştie să facă ordine în ce nu vede

un bărbat/ ajunge la inima lumii/ în fiecare vertex  al  cunoaşterii sale/ se instalează  în ceea ce vede/ şi  se proiectează

………………………………………………………………………

un  bărbat şi o femeie/ de-a lungul  a sute de acte cotidiene/ îşi trec informaţii/ îşi lasă viaţa scrisă/ pe marginea ceştilor

în fiecare zi se scrie/ în fiecare zi se spală

(Laura  Yasan – En el borde de las tazas, Cambiar las armas, 1997)

O traducere partiala dintr-o poezie argentiniana, de Ziua Hispanitatii. Poezia originala o găsiti aici.

Medicina bazata pe poveşti

· 16 commentaires ·

Anii ‘9o au vazut ascensiunea spectaculoasa a conceptului de medicina bazata pe dovezi (evidence-based medicine – EBM). Cele mai bune dovezi sunt cele rezultate din compararea unui numar mare studii clinice controlate pe un numar cat mai mare de subiecti. Opinia expertului este retrogradata la nivelul 5 (dovezi foarte slabe).

In ultimul deceniu, medicina bazata pe dovezi a ajuns sa ia in considerare, din ce in ce mai mult, nu numai aspectele cantitative (eficacitatea si eficienta tratamenteleor), ci si aspecte calitative (acceptabilitate, calitatea vietii). Si tot in ultimul deceniu, tocmai pe fondul insatisfactiei fata de scaderea paradoxala a calitatii ingrijirilor odata cu tehnicizarea medicinei, a reaparut si o medicina bazata pe naratiune, in care protagonisti sunt din nou, fata catre fata, dupa o pauza de o suta de ani, medicul si persoana care ii solicita ajutorul.

Medicul este un vindecator de succes in masura in care stie sa sprijine clientul sa-si reconstruiasca povestea de viata, povestea fundamentala despre suferinta si vindecare, despre jocul vietii si al mortii. Povestirea nu mai este una dogmatica si univoca (doctorul trebuie sa descopere « adevarul » din spatele simptomelor si sa-i livreze pacientului o teorie simplificata a bolii si remediilor), ci una care trebuie sa contina un adevar plural (terapeutul sprijina persoana care sufera in incertitudinea alegerii dintre diferitele povesti posibile de viata si moarte).

Zâmbetul si matematica

· 7 commentaires ·

Am aflat ieri. Am banuit intotdeauna ca e ceva ce imi scapa in metoda doamnei profesoare. Ceva care facea ca matematica sa para accesibila si chiar luminoasa.

Citez din memorie din interviul doamnei profesoare la Radio Craiova,  dat cu ocazia Zilei europene a solidaritatii intre generatii si difuzat ieri:

« Pentru a preda matematica, o materie cumva mai rigida, e bine sa o predai cu un zambet; sa nu adaugi la dificultatea materiei incruntarea profesorului. Inainte de a castiga mintea elevilor, mai ales la gimnaziu, trebuie sa gasesti drumul spre inima lor. »

Acum inteleg de ce este atat de neiubita matematica. Prea multi profesori incruntati. Prea patrunsi de importanta matematicii. Uneori neatenti la poezia matematicii. Care poate vorbi nu numai mintii, ci si inimii. Cu conditia sa-ti fie explicata cu un zambet.

Au fost cateva generatii de norocosi carora doamna profesoara le-a oferit zambetul matematicii. Eu am fost si mai norocos. Pentru ca doamna profesoara e mama mea.

Obişnuiţi să ajutaţi bătrânicile să treacă strada?

· 7 commentaires ·

Adoptaţi acelaşi gen de atitudine când interacţionaţi cu o persoană care suferă de schizofrenie care se întâmplă sa locuiască prin apropiere.

Aceasta nu înseamnă ca trebuie să fiţi excesiv de prietenoşi, ci doar să nu o ignoraţi. Antrenaţi-o în conversaţii, dar evitaţi să fiţi intruziv.

Luaţi în considerare şi faptul că persoana poate deveni brusc anxioasă şi, în consecinţă, se poate izola. Lăsaţi-i liberatatea de a se retrage, dar păstraţi comunicarea  deschisă.

Dacă vreţi, invitaţi-o să vă facă o vizită, atunci când se va simţi în stare. Oferiţi-i o prajitură sau o floare sau faceţi orice alt gest prietenos.

Trimiteţi-i de câte ori aveţi ocazia o felicitare cu un mesaj scurt, amical.

Efectul placebo

· 8 commentaires ·

« Placebo Domino in regione vivorum » (Bine voi plăcea înaintea Domnului, în pamântul celor vii)

Este ultimul verset din psalmul 114 si era cântat la înmormântari. Înca din secolul al XIV-lea, Chaucer, in Povestirile din Canterbury, ii denumeste pe bocitorii profesionisti « placebo singers », dând acestei sintagme o conotatie peiorativa.

In 1785 apare prima consemnare a termenului placebo intr-un dictionar medical, cu sensul de « medicament banal » (« commonplace medicine », cu alte cuvinte, intr-o formulare mai plastica, « apa de ploaie »). Definitia evolueaza rapid spre o conotatie clar negativa, in editia din 1811 a aceluiasi dictionar medical aparand sub forma:

« Placebo = epitet dat oricarui medicament mai apt sa faca placere pacientului decat sa-i aduca beneficii »

Timp de 150 de ani placebo a fost alungat in limburile sarlataniei medicale si a credulitatii unor pacienti « neinteligenti si inadecvati »(cum erau numiti intr-un articol publicat in Lancet, in 1954).

Azi stim ca in efectul oricarui medicament intra si o doza importanta de efect placebo. Incepem sa descifram bazele fiziologice ale efectului placebo. Si redescoperim, la 24 de secole dupa Hipocrat ca placerea si increderea au puteri vindecatoare; cu alte cuvinte, revenind la definitia din 1811, un medicament  care produce placere aduce beneficii.

In fine, nici un medicament nu e cules din padure, ci este un mijloc terapeutic agreat in cadrul unei relatii medic -pacient, in care daca incredere nu e, nimic nu e.

Exista chiar si efectul opus – efectul nocebo -, cel mai adesea ca urmare a unei proaste comunicari intre medic si pacient; substante foarte active la alti pacienti pot fi reduse la neputinta de emotiile negative ale persoanei respective.

Nu exista medicamente minune. Iar apa de ploaie poate fi terapeutica in anumite conditii.

Un bărbat şi o femeie

· 10 commentaires ·

E titlul unui film frantuzesc din anii 60 (mai precis, 1966 – Un homme et un femme, in regia lui Claude Lelouch), pe care l-am vazut de mai multe ori in anii ’80. Imi placea si filmul, imi placea si muzica (un foarte fredonabil şaaabaadabadabadaba-uabadabada…).

Se spuneau putine cuvinte, restul era un şabadabada de emotii nevorbite.

Intr-un cuplu de cursa lunga, femeia adulta si barbatul adult se pot intelege reciproc daca invata sa completeze cuvinte in spatiile cu uabadabada. Cuvinte directe (propozitii care incep cu « eu »), precise (spun ce inteleg din actiunile tale si spun ce voi face eu) si clare (spun care este obiectul dorintei mele).

Pe scurt, invat sa formez propozitii de tipul:

Eu + verb activ si personal + complement direct exprimand un obiect bine definit.

Cam prozaic, nu?

Antidoturile conflictului

· 3 commentaires ·

Întrebări de restructurare ale unor expresii conflictogene:

„Eu am dreptate, tu nu” – „Prin ce se deosebeşte părerea mea de a ta ?”

„El nu e în stare să facă nimic” – „Ce ştie el să facă ?”

„Este imposibil” – „Ce ar trebui să se întâmple ca să fie posibil ?”

„Nu vreau să rămân singură” – „Ce ţi-ai dori ?”

„Munceşte prea puţin” – „În comparaţie cu ce?”

„Întotdeauna întârzie” – „Sunt situaţii în care nu întârzie ?”

„Ea niciodată nu e atentă” – „Cum poate fi motivată să fie mai atentă?”

Fiecare pentru el

· 2 commentaires ·

Vreţi să dăm nişte nume pompoase pentru câteva modalitati în care poate fi întreruptă sau blocată comunicarea? Iată 6 astfel de nume:

  • Desensibilizarea – oamenii îi ascultă pe ceilalţi superficial, evită contactul
  • Proiecţia – se fac presupuneri despre ceilalţi fără a fi verificate
  • Introiecţia – soluţia este impusă celorlalţi
  • Retroflecţia – fiecare pentru el
  • Deflecţia – se trece la un alt subiect pentru a evita un contact strâns
  • Confluenţa – neglijarea diferenţelor şi saltul în concluzii

Chiar dacă par abstracte, le simţim prea des pe pielea noastra în concretul (ne)întâlnirilor cotidiene. Mi se pare mie?