Étiquette : emotii

Abecedar emoţional


♦ Anxietate  – « Anxietatea este ameţeala libertăţii »  (Søren Kierkegaard – Begrebet Angest, 1844) « Anxietate – alergie la viaţă » (Ramona Moroianu – Abecedar emotional, 2012) Bucurie – « Bucuria este cea mai simplă formă de recunoştinţă. »  (Karl Barth – Von Freunde und Lindigkeit, 1932) ♦ Curaj – « Fundamentul adevăratului  curaj este îndoiala »  (Alain – Propos, 1935) ♦ Durere – « Când durerea a trecut, amintirea ei devine adesea plăcere » (Jane Austen – Persuasion, 1818) ♦ Entuziasm – « Deznădejdea – forma negativă a entuziasmului » (Emil Cioran – Cartea amăgirilor, 1936) ♦  Frică – « Frica este moartea măruntă, purtătoarea desfiinţării totale. » (Frank Herbert – Dune, 1965) ♦  Greaţă – « Există o mică fericire în Greaţă: se răspândeste până pe fundul baltoacei vâscoase,  până pe fundul timpului timpului nostru » (Jean-Paul Sartre – La Nausée, 1938)   Hotărâre – « Educaţia cea mai rea este să-l laşi pe copil nehotărât între voinţa lui şi a ta. » (Jean-Jaques Rousseau – Emile ou De l’éducation, 1762)  Incitare – « Dominăm mai usor oamenii incitându-le pasiunile » (Gustave le Bon – Aphorismes du temps présent, 1913) Îngrijorare – « Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? »  (Evanghelia dupa Matei) ♦ Joc – « Jocul e o luptă corp la corp cu destinul » (Anatole France – Le Jardin d’Epicur, 1895) ♦ Kakania – « În Kakania un geniu putea fi luat oricând drept un necioplit, dar niciodata, asa cum se întâmpla în alte parti, un necioplit nu putea sa treaca drept un geniu » (Robert Musil – Omul fara însusiri, 1930) ♦ Lacrimi – « Cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit aşa de mult să plânga şi n-au putut » (Lucian Blaga – În marea trecere, 1924) ♦ Mânie –  Soarele să nu apună peste mânia voastră  (Apostolul Pavel – Epistola catre Efeseni) Nefericire ♦ Oboseală –  « Veselia nu este un păcat, ci ea alungă oboseala, căci din oboseală vine deznădejdea, care-i mai rea ca toate. » (Sfântul Serafim din Sarov)♦ Plăcere – « E mare lucru să afli ce anume îţi place ţie cu adevărat între atâtea plăceri ale altora » (Ramona Moroianu – Abecedar emotional, 2012) ♦ Quo vadis, Domine? – « Unde mergi, Doamne? […] Dacă tu parasesti poporul meu, mă duc la Roma ca să fiu răstignit a doua oară. » (Henryk Sienkiewicz – Quo vadis, 1895) ♦ Râs – ”Om de spirit este acela care în fundul inimii lui râde de toţi și de toate. Om de geniu este cel ce râde de el însuși. » (Mihai Eminescu Geniu pustiu, 1868) ♦ Surpriză – « Secretul umorului este surpriza » (Aristotel – Poetica, ~335 î. H.) ♦ Şoc – « Nu există o cale uşoară de a trata această creştere năvalnică, acest cancer al istoriei. Nu există un leac magic pentru a vindeca boala fără precedent pe care o poartă pe urmele sale: şocul viitorului. » (Alvin Toffler – Şocul viitorului, 1970) ♦ Tristeţe – « Tristeţea este o rană a sufletului care trebuie spălată cu apa binefăcătoare a cuvântului plin de blândeţe. » (Ioan Gură de AurOmilii la statui, 397) ♦ Ţipăt –  “Mi-am dat seama că ţipetele există. Însă nu le auzim. Nu vrem să le auzim. Suntem surzi, iar cei care ţipă se chinuiesc să ţipe şi mai tare văzând că nimeni nu-i aude. » (Octavian Paler – Viata pe un peron, 1981) ♦ Umilinţă – « Gândită creştin, rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă , iar nu coboară pe om » (Petre Tutea – 321 de vorbe memorabile, 1993) ♦ Violenţă – « Violenta este ultimul refugiu al celor incompetenti » (Isaac Asimov – Foundation, 1951) ♦ Week-end – « Un concept opus duminicii » (Dan Ghenea – Abecedar emotional, 2012);  « Zile când ai vrea să trăiesti, dar nu mai știi cum » (Ramona Moroianu – Abecedar emotional, 2012) ♦ X ♦ Y♦ Z

Oricine vrea sa intre in joc, e binevenit – cu propriile definitii, sau cu vorbele altora.

Un palestinian în deşert


Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?  Sau  ce  ar  putea  să  dea  omul,  în  schimb,  pentru sufletul său? (Evanghelia după Marcu)

« Cu ce va pot ajuta? » – « Nu stiu cum, dar trebuie sa pot continua … e foarte important sa rezist anul ăsta »

Insomnii. Oboseală. Lipsă de motivatie. Neliniste. Neatentie. Nervozitate. Atacuri de panică. Medicina promite sa rezolve aceste probleme pentru ca persoana respectiva sa functioneze mai bine. Si chiar se tine de cuvant, pana la un punct.  Dar tocmai succesul in rezolvarea unor « simptome » creeaza capcana solutiilor rapide si neproblematice.

« Vreti sa stiti mai multe despre cauzele acestor dureri? » – « Sincer, nu ma intereseaza decat sa nu le mai simt… daca spuneti ca exista medicamente care functioneaza… »

Fara intrebari. Fara problematizari. The show must go on.

Gandeam aceste lucruri dupa o saptamana incarcata de solicitari RCfD (rezolvare rapida -completa – fara durere). Vineri seara am dat peste un articol al lui Jon Jureidini, in Australian & New Zealand Journal of Psychiatry, intitulat Explanations and unexplanations: Restoring meaning to psychiatry (Explicatii si neexplicatii: restaurarea sensului in psihiatrie).

Jon Jureidini este format in psihiatria copilului si adolescentului, fiind profesor la Universitatea din Adelaide, Australia. Este de origine palestiniana si este avocatul unei schimbari a sistemului de ingrijiri de sanatate mintala pentru copii si adolescenti.

Doua lucruri mi-au atras atentia pentru ca formuleaza foarte clar idei pe care incerc sa le impartasesc persoanelor care vin sa-mi ceara ajutor medical:

1. Emotiile negative nu sunt in mod necesar boli, iar sanatatea nu inseamna lipsa disconfortului. O viata buna nu inseamna fericire continua; o viata buna este compatibila cu momente de nefericire, angoasa, durere.

2. Combinatia optima de ingrijiri pe care o poate oferi psihiatrul include: a. o buna relatie terapeutica; b. ajutor pentru usurarea suferintei; c. sprijinirea intelegerii de sine; d. ajutor pentru restaurarea functionarii

Doar restaurarea functionarii nu ajuta la cresterea ca persoana. Poate ca ajuta la cucerirea lumii (inclusiv a propriului creier, ca simplu obiect). Dar la ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul ?

Sǎptǎmâna creierului


Fundatia ESTUAR – Centrul Social Sector 1

va invita la o serie de evenimente in cadrul

Brain Awareness Week

12-17 martie 2012

14 martie 2012 – Workshopul “Durerea si creierul emotional”

Moderator: Dan Ghenea, psihiatru

Teme abordate: Care este rolul durerii? Exista durerea numai in creierul meu? Cum pot schimba modul in care percep durerea? Ce metode de management al durerii exista in prezent?

Programul complet aici

Maladia stărilor sufleteşti la furnici


   « De obicei furnica nu se gândeşte niciodata la trecut, şinici la viitor, de atminteri. Ea nu este în general nici măcar conştientă de existenţa sa ca individ. Nu are notiunea de « eu », de « al meu » sau de « al tău ». Ea nu se realizează decât prin intermediul comunităţii. Cum nu există conştiinţă de sine, nu există nici teama de propria moarte. Furnica ignoră angoasa existenţială.

    Dar se produsese o transformare in [furnica soldat] numarul 103 683. Călătoria sa la capătul lumii făcuse să se nască în ea o micuţă conştiinţă a lui « eu », desigur încă rudimentară, dar deja foarte penibil de asumat. De cum  începe să se gândească la sine, se ivesc probleme « abstracte ». La furnici, asta se numeşte « maladia stărilor sufleteşti ». Ea afecteazăin general sexuatele. Simplul fapt că te întrebi: « Sunt oare lovit de maladia stărilor sufleteşti ? », arată, conform înţelepciunii mirmiceene, ca eşti deja serios afectat »  (Bernard Werber – Le jour des fourmis )

Azi am citit cu placere din acest policier SF, am mai pus o ilustrata la rubrica Admiratii  si am finalizat capitolul I din Psihiatria 201 (care va devenui in curând 202) scriind articolul Pianul cu pisici.

Snooker


Ieri am urmarit finala openului galez. In pauze am scris cateva articole.

Cu idei de diverse culori si venind din unghiuri diverse, uneori surprinzatoare. Chiar si pentru mine.

Sper sa va placa, macar atat cat mi-a placut mie finala.

Episodul 9 din Psihiatria 201 aici

A treia viata a cuvantului empatie aici

Nocebo aici

Republicanii paşoptişti au adus prințul străin aici

Alfabetizarea emotională


Stiu ca poate parea ofensator. Dar e o epidemie de analfabetism emotional. Pierdem in ritm accelerat capacitatea de a citi emotii.

Sunt trei abilitati care pot fi afectate in grade diferite: a recunoaste (« citi ») propriile emotii, a detecta emotii in altii si a putea verbaliza (« numi ») emotii. Va propun sa alcatuim un dictionar de cuvinte care numesc emotiile pe care le simtim in fiecare zi. Un abecedar al emotiilor.

Scrieti despre emotii prezente, in propozitii de 3 cuvinte: « Ma simt … « 

Amintiti-va despre emotii trecute si scrieti propozitii de 3 cuvinte: « Ma simteam … « 

Scrieti despre emotiile pe care le observati la oamenii din jur in propozitii de 3 cuvinte: « Il  vad … »

Cate cuvinte aveti in vocabularul emotional?

Viaţa e mai frumoasă în zilele ploioase


Un experiment celebru, facut de Norman Schwarz si Gerald Clore in urma cu aproape 30 de ani, arata ca « oamenii cauta explicatii impersonale pentru starile emotionale neplacute atunci cand asemenea explicatii sunt disponibile ».

Experimentul este de o simplitate clasica.

Oamenii sunt sunati pentru a raspunde la un set de intrebari despre calitatea vietii lor, fie intr-o zi insorita, fie intr-o zi cu ploaie. Se constata ca persoanele intervievate in zilele ploioase au un scor de satisfactie mai mic, in medie, decat cele care raspund la intrebari cand straluceste soarele primaverii.

Pana aici, experimentul asta e apa de ploaie, veti spune. Dar partea frumoasa abia urmeaza.

In runda urmatoare, prima intrebare devine: « Cum e vremea azi? » (experimentatorul pretinde ca suna din alt oras). Rezultatele nu se schimba in zilele insorite, insa scorurile de satisfactie cresc in grupul intervievat in zilele ploioase (pentru ca oamenii gasesc o explicatie a starilor emotionale negative; consecutiv, media scorurilor lor de multumire cu viata pe care o duc  egaleaza  media din grupul « insorit »)

Se pare ca oamenii tind sa considere fericirea ca « starea normala », iar emotiile neplacute ca « deviatii ». Suntem, de altfel, « dotati » psihologic pentru a le corecta adesea « din condei » – suntem multumiti cand putem da vina pe ploaie.

Hexagonul normalităţii


S-ar putea ca schizofrenia să nu fie o (singură) boală. De-a lungul ultimului secol am înghesuit în acest diagnostic toate antitezele normalităţii ideale. Daca ar fi să desenez geometric domeniul normalităţii, figura rezultată ar fi un hexagon. Între laturile acestui hexagon (fragile linii Maginot, de altfel) mintea mea îşi mentine forma atunci când:

  • Fac diferenţa între real şi imaginar;
  • Ţin anxietatea sub control;
  • Am reacţii emotionale adecvate;
  • Dau un sens experienţelor proprii;
  • Am o imagine de sine stabilă;
  • Stabilesc şi menţin relaţii cu ceilalţi.

Efectul placebo


« Placebo Domino in regione vivorum » (Bine voi plăcea înaintea Domnului, în pamântul celor vii)

Este ultimul verset din psalmul 114 si era cântat la înmormântari. Înca din secolul al XIV-lea, Chaucer, in Povestirile din Canterbury, ii denumeste pe bocitorii profesionisti « placebo singers », dând acestei sintagme o conotatie peiorativa.

In 1785 apare prima consemnare a termenului placebo intr-un dictionar medical, cu sensul de « medicament banal » (« commonplace medicine », cu alte cuvinte, intr-o formulare mai plastica, « apa de ploaie »). Definitia evolueaza rapid spre o conotatie clar negativa, in editia din 1811 a aceluiasi dictionar medical aparand sub forma:

« Placebo = epitet dat oricarui medicament mai apt sa faca placere pacientului decat sa-i aduca beneficii »

Timp de 150 de ani placebo a fost alungat in limburile sarlataniei medicale si a credulitatii unor pacienti « neinteligenti si inadecvati »(cum erau numiti intr-un articol publicat in Lancet, in 1954).

Azi stim ca in efectul oricarui medicament intra si o doza importanta de efect placebo. Incepem sa descifram bazele fiziologice ale efectului placebo. Si redescoperim, la 24 de secole dupa Hipocrat ca placerea si increderea au puteri vindecatoare; cu alte cuvinte, revenind la definitia din 1811, un medicament  care produce placere aduce beneficii.

In fine, nici un medicament nu e cules din padure, ci este un mijloc terapeutic agreat in cadrul unei relatii medic -pacient, in care daca incredere nu e, nimic nu e.

Exista chiar si efectul opus – efectul nocebo -, cel mai adesea ca urmare a unei proaste comunicari intre medic si pacient; substante foarte active la alti pacienti pot fi reduse la neputinta de emotiile negative ale persoanei respective.

Nu exista medicamente minune. Iar apa de ploaie poate fi terapeutica in anumite conditii.