(sursa foto: romaniaregala.ro) Am văzut azi un episod extraordinar la Ora Regelui (emisiunea aici). Principele Nicolae la Mărăşeşti, la Putna, la Suceviţa, la Voroneţ. Merită urmărită (de la minutul 28) pledoaria pentru dragoste a părintelui Dosoftei la chilia lui Daniil Sihastrul (şi reacţiile Principelui Nicolae). … Continuer la lecture de Bocet pentru Brâncoveanu Constantin
Stimate Candidat, Sunt unul dintre milioanele de monarhişti cu drept de vot in România. Am votat la toate alegerile, din 1990 încoace. Îţi ofer votul meu, cu o singură condiţie: să te angajezi ferm acum, în timpul campaniei electorale, că vei cere, până cel mai … Continuer la lecture de Scrisoare deschisă
Tocmai când deplângeam soarta cuvântului « compromis », noul rege al Spaniei l-a folosit de două ori în discursul său inaugural în sensul său originar de « angajament solemn reciproc », referindu-se la monarhia parlamentară spaniolă. În ziua proclamării noului rege de către parlament, 400 (patru sute) de republicani … Continuer la lecture de O monarhie « compromisă » frumos
« Așa cum ne învață istoria, domnia legii are nevoie să stea deasupra conjuncturilor. Astfel, ne vom bucura de respect și de prestigiu în fața prietenilor și în fața adversarilor. Acum o sută patruzeci și cinci de ani, Regele Carol I, strămoșul meu, a rostit în … Continuer la lecture de Să ne unim dară…
Câteodată o imagine chiar face cât o mie de cuvinte.
De exemplu cea pe care mi-a trimis-o Liviu, Doi prinţi şi doi ţărani.
Cred că mai potrivit decât doi ţărani ar fi doi mitocani.
Dar nici aşa nu prea e corect. Pentru că mitocanii lui Caragiale erau lorzi pe lângă ăştia.
Şi să-mi spună cineva dacă zăreşte pe undeva slugile prinţilor William şi Harry ai Marii Britanii; între timp, eu încerc să număr slugile mitocanilor noştri.
Cum vă place această paralelă între educaţia civică a unor prinţi şi cea a miniştrilor republicii?
Ar fi necinstit să va spun că nu m-am temut deloc. M-am temut că vântul şi frigul vor fi duşmani redutabili pentru marşul regal de azi. Dar la fel de sincer va spun că m-am temut doar un pic. Pentru că, am mai spus-o şi o repet, monarhiştii sunt oameni care cred în cauza lor şi au dovedit că nimeni si nimic nu îi mai poate intimida.
A fost frumos. A fost impresionant – s-a văzut in ochii puţinilor trecători aflati pe stradă azi. Trebuie să vă spun asta: au fost mai multi manifestanti decat trecatori azi. Aşa că nu mă îndoiesc: dacă se pune chiar şi mâine problema unui referendum, prea putin republicani vor iesi din case. Intr-o zi cu soare vor pierde la un scor decent; într-o zi cu vânt rece vor pierde la scor.
O lozincă de succes a fost azi « Monarhia uneşte România! ». Ştiţi vreo altă instituţie care poate face asta pentru o ţară aflată în război rece cu ea însăşi de aproape un sfert de veac?
V-am spus ca sunt in cautare de republicani cu argumente. Se parea ca-i voi gasi in emisiunea « Intre bine si rau » de la TVR, moderata de Liviu Mihaiu. In 12 noiembrie 2013, tema in dezbatere a fost « Republica sau monarhie? ».
S-au infruntat doua echipe de cate trei: Petre Roman – Vasile Dâncu – Florin Iaru (republicani) contra Călin Popescu-Tăriceanu – Theodor Paleologu – Stelian Tănase (monarhisti).
N-a fost sa fie. Petre Roman a batut campii si nu a produs niciun argument pentru republica. Vasile Dâncu a propus un argument hilar: noi nu am fi avut republica adevarata in ultimii 23 de ani; republica este inca in stadiul de proiect si de aceea ne place (!!!).
Moderatorul ii invita sa comenteze argumentul numit « loteria nasterii » (un argument clasic republican). Niciunul dintre republicanii din platou nu accepta provocarea. Am comentat pe larg aceasta secventa in articolul Loteria presedintilor (aici)
Domnul Florin Iaru e singurul care a incercat sa aduca argumente. In ordine:
1. Nu ne putem intoarce in timp. Ca daca ne apucam sa ne intoarcem in trecut, de ce sa nu refacem imperiul asirian? Pentru ca nu mai exista asirieni, zic eu. Dar români mai exista? Daca mai exista, s-ar putea sa-si vrea tara inapoi. Doar casele (ruinate) si pamanturile (pârloage) se pot da inapoi? Tara si coroana ei nu?
2. Republica e falimentara (aici a fost unanimitate in sala!), dar de vina sunt legile strambe. De acord. Dar republica nu ar fi existat daca am fi plecat de la legalitate si legitimitate: adica sa fi repus in vigoare, inca din decembrie 1989, Constitutia din 1923, niciodata abrogata cu forme legale.
3. Monarhia nu salveaza Romania. Zice domnul Iaru ca s-a dovedit ca nu exista om providential si ca avem nevoie de institutii. Eu cred ca tocmai una dintre institutiile republicane, presedintia, este asaltata de periodic, in campanii electorale mesianice sau apocaliptice, de zeci de pretinsi salvatori. Alesii au demonstrat, cu varf si indesat, ca sunt vanzatori de iluzii. Monarhia nu salveaza România. Monarhia serveste România. Si este o institutie credibila. Spre deosebire de presedintie.
4. Argumentul vacii sacre. E vorba de povestea trista a unei vaci care face tuberculoza, iar taranul nemilos vrea sa-si ia alta vaca (detalii aici)
Unii pretind ca Ion Antonescu era aproape sa semneze armistitiul atunci cand a fost arestat, altii sustin ca urma sa pregateasca rezistenta armata pe linia Focsani-Namoloasa. Ambele versiuni sunt plauzibile, numai ca ambele planuri, asa cum apar ele din documente si marturii, ar fi fost tragice (si fara pic de maretie) pentru tara.
1. Semnarea armistitiului cu sovieticii urma sa fie anuntata in prealabil germanilor (oferindu-le 15 zile pentru retragere). E aproape sigur ca germanii ar fi ocupat militar România; apoi ar fi urmat ocupatia sovietica. Nu mi-e greu sa-mi imaginez apoi impartirea in Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca (cuprinzand toata Moldova), Republica Sovietica Federativa a Dunarii de Jos (cuprinzand Muntenia, Oltenia, Dobrogea si Bulgaria) si Republica Autonoma a Transilvaniei (parte a Republicii Sovietice Socialiste Ucraina). Nu imaginez nimic nou, planuri au existat pentru toate aceste trei entitati, intre 1940 si 1946.
2. Rezistenta ar fi activat imediat introducerea administratiei sovietice in Moldova de dincoace de Prut si anexarea Maramuresului la Ucraina. Lui Tito i s-ar fi dat permisiunea sa ocupe Banatul. Dupa infrangerea rezistentei sovieticii ar fi dispus cum ar fi dorit de restul teritoriului. Poate ca ar fi creat si un stat român cu vreo zece judete.
Regelui Mihai i se reproseaza adesea ca a predat tara rusilor. Nu se remarca niste « detalii »: ca a pastrat si chiar a marit statul român pe care il primise in septembrie 1940 si ca, printr-un act personal, a facut posibila o drama, acolo unde se parea ca suntem prinsi intr-o tragedie.
23 august 1944 a fost ziua in care un om a actionat curajos si lucid pentru a evita o tragedie. Stia ca la sfarsitul zilei s-ar putea sa nu mai fie in viata. Dar stia si ca la sfarsitul lunii România ar putea inceta sa existe.
Regele si-a facut datoria.
Apoi dreptul fortei a primat in fata fortei dreptului. Dar azi nu mai avem scuze. Nici o forta coplesitoare nu ne mai impiedica sa contribuim si noi la restabilirea legitimitatii si independentei statului român.
Regele nostru isi face inca datoria. Noi cand ne-o vom implini pe a noastra?
« Spuneti-mi cum va place. Puteti sa-mi spuneti Alex. »
« Incoronare? Nu, mai bine doar un juramant simplu, in biserica… »
« Willem al IV-lea? Nu prea imi place sa port un numar… »
« Portocale? Da, multe portocale si trandafiri si … cam atat… A, era sa uit, si niste confetti pentru Maxima »
Sigur ca nu avea nevoie de coroana si de salve de tun si de poleiala, pentru ca sub balcon era o mare portocalie. Cu care a cântat intr-un suflet prima strofa din Wilhelmus (Imnul National):
Sunt William de Nassau,/ de neam german, / rămân credincios patriei mele/ până la moarte./ sunt un prinț de Orania,/ liber, neinfricat,/ pe Regele Spaniei/ l-am onorat mereu.//
Asa s-a nascut Olanda: in jurul flamurii portocalii a unui print (Wilhelm de Orania) care, credincios neamului sau, a luptat pentru libertatea patriei, riscand totul: onoare, putere, avere, viata.
Olanda a fost 205 ani republica parlamentara (Republica Provinciilor Unite, condusa in timp de razboi de un stadhouder din familia de Orania), 200 de ani monarhie constitutionala (Regatul Tarilor de Jos, 1813 -), 19 ani dictatura (1653 – 1672, Johann de Witt – presedinte), 11 ani republica de ocupatie (1795 – 1806, Republica Batava, stat marioneta al Republicii Franceze) si 3 ani monarhie absoluta (Regatul Olandei, creat de Napoleon pentru fratele sau, Louis).
Ieri, republicanii olandezi au cam stat pe acasa. Ce-ar fi putut spune?
Ca s-a facut risipa de portocale?
Ca Majestatea Sa Regina Maxima s-a bucurat de niste confeti taiate din hartie de imprimanta?
Ca la Palat nu a fost folosit pentru pavoazare nici un metru de matase portocalie? (Aici cred ca s-au enervat cel mai tare – cateva sute de mii de cetateni au venit cu tot ce aveau portocaliu prin casa!).
Le ramane doar consolarea sa ii zica regele Alex. Care si-ar putea transforma porecla in renume.
DAN GHENEA 