…………………………………………………………………………………………..
Nu putem stoca imagini în memoria de lungă durată, le putem păstra doar codificându-le în simboluri. Pentru simboluri şi istorii avem nevoie de cuvinte. Or, Mica Sirena îşi lăsase cuvintele în adâncul mării, acolo unde nicio ancoră nu poate ajunge. E mută, iar prinţul construieşte povestea doar cu vorbele lui. Şi îi dă rolul de “cea mai buna prietenă”, confidenta dragostei lui la distanţă pentru fata de la mânăstire, pe care o credea salvatoarea lui.
“O, dac-ar şti el că eu mi-am pierdut pe veşnicie glasul numai ca să pot ajunge până la dânsul!” îşi spunea Mica Sirena când erau petreceri la palat şi ea ar fi putut cânta mai frumos decat toate. Ceva tot putea sa facă: dansa (deşi ori de câte ori picioarele ei atingeau pământul parc-ar fi călcat pe vârfuri de cuţit). „Cu fiecare mişcare pe care-o făcea, frumuseţea ei ieşea şi mai mult la iveală, iar ochii vorbeau şi privirile mergeau la inimă mai adânc decât cântecul roabelor”. Ochii frumoşi şi dansul au fost suficiente doar pentru a dormi pe o saltea de catifea, la uşa prinţului.
………………………………………………………………………………………………
Puteţi citi începutul şi sfârşitul acestei poveşti reciclate aici
“O, dac-ar şti el că eu mi-am pierdut pe veşnicie glasul numai ca să pot ajunge până la dânsul!” isi spunea Mica Sirena cand erau petreceri la palat si ea ar fi putut canta mai frumos decat toate. Ceva tot putea sa faca: dansa (deşi ori de câte ori picioarele ei atingeau pământul parc-ar fi călcat pe vârfuri de cuţit). „Cu fiecare mişcare pe care-o făcea, frumuseţea ei ieşea şi mai mult la iveală, iar ochii vorbeau şi privirile lor mergeau la inimă mai adânc decât cântecul roabelor”. Ochii frumosi si dansul au fost suficiente doar pentru a dormi pe o saltea de catifea, la usa printului.
– See more at: http://ralix.ro/mica-sirena-si-vocea/#sthash.hINWMTVh.dpuf
Nu putem stoca imagini in memoria de lunga durata, le putem pastra doar codificandu-le in simboluri. Pentru simboluri si istorii avem nevoie de cuvinte. Or, Mica Sirena isi lasa cuvintele in adancul marii, acolo unde nicio ancora nu poate ajunge. E muta, iar printul construieste povestea doar cu cuvintele lui. Si ii da rolul de “cea mai buna prietena”, confidenta dragostei lui pentru fata de la manastire, pe care o credea salvatoarea lui.
“O, dac-ar şti el că eu mi-am pierdut pe veşnicie glasul numai ca să pot ajunge până la dânsul!” isi spunea Mica Sirena cand erau petreceri la palat si ea ar fi putut canta mai frumos decat toate. Ceva tot putea sa faca: dansa (deşi ori de câte ori picioarele ei atingeau pământul parc-ar fi călcat pe vârfuri de cuţit). „Cu fiecare mişcare pe care-o făcea, frumuseţea ei ieşea şi mai mult la iveală, iar ochii vorbeau şi privirile lor mergeau la inimă mai adânc decât cântecul roabelor”. Ochii frumosi si dansul au fost suficiente doar pentru a dormi pe o saltea de catifea, la usa printului.
– See more at: http://ralix.ro/mica-sirena-si-vocea/#sthash.hINWMTVh.dpuf
DAN GHENEA 
Hmm, foarte interesanta asocierea! Povestea Micutei Sirene este una dintre preferatele mele si va multumesc ca mi-ati reamintit-o.
Cat de dureroasa poate fi suferinta fara glas… Nici chipul frumos, nici mersul gratios, nici ochii tai minunati nu-l pot convinge pe iubit de dragostea ta, nu-i pot povesti cum ai renuntat pentru totdeauna la lumea ta pentru el, nu-i pot spune ca tu ai fost salvarea lui… Cat de dureros poate fi sa nu dai glas suferintei si iubirii tale! Poate mult mai dureros decat ai calca pe ace si cutite ascutite…
Nu am inteles prea bine la ce va referiti cand spuneti: “Pentru ca orice iubire care izbandeste e in trei”. Care este acel ceva deasupra? Un scop comun? E acel Ceva din “funia impletita in trei” care nu se rupe usor?
Duhul iubirii.
foarte frumos articolul, mica sirena, basm al copilariei noastre …..
Mica Sirenă e basmul meu…și mă opresc aici.