Z18, Rodez

Azi intentionam să merg la un meci de rugby al echipei locale, dar e o ploaie măruntă, continuă. Asa că intru să văd un film la multiplexul din Rodez. Aleg o vizită virtuală ghidată la Galeriile Uffizzi (dacă tot nu am vrut să stau la coadă acum două veri, la Florența, mi se pare simpatic să fac vizita acum dintr-un fotoliu confortabil). Aici se bucură de mare succes asemenea vizite sau excursii virtuale 3D la cinematograf si transmisiile live (tot 3D) de la Metropolitan si Balșoi. Chiar văzusem in programul pentru seara trecută Turandot; nu m-am dus pentru că se termina târziu si nu imi era clar cum ajung inapoi la Sainte Marie.

Z19, Rodez

Inteleg de ce crede doamna V că DP a plagiat-o. Cea mai bună parte a cartii lui DP (cam vreo douazeci de pagini din doua sute!) are intr-adevar aceeasi tramă ca si autobiografia doamnei V. Citind in paralel cele două bucăti, imi era greu sa imi amintesc dupa cateva ore cine ce a scris. Restul cărtii lui DP m-a plictisit până la somn si mi s-a parut ca nu are mare legatură, nici stilistică, nici tematică, cu fragmentul amintit.

Si dacă DP a avut in fată manuscrisul doamnei V si l-a folosit? Si dacă, in plus, DP insusi a recunoscut cinic acest lucru, punând o cheie in chiar primele pagini ale romanului său?

Veghează la anonimatul autorului – cu atât mai mult cu cât el ar putea fi oricine, schimbă numele oamenilor si locurilor, nu se stie niciodată unde isi fac cuib susceptibilitătile. Nu tinti publicarea exhaustivă a acestui jurnal, nu o vei scoate niciodată la capăt.

Z15, Rodez

Aflu că există o subventie departamentală pentru cumpărarea unei biciclete electrice. 300 de euro. Nu e rău deloc!

Z16, Rodez

Discutie la ceaiul de la ora cinci (de fapt, 4.45). Constat că băietii colegei psiholog încă pot face ceea ce făceam noi în copilărie – să plece cu prietenii si să se joace prin cartier.

Z17, Rodez

Merg la piata de sâmbătă. La Rodez sunt organizate două târguri săptămânale de produse agricole, miercurea si sâmbăta. In lunile de vară, târgul de sâmbătă chiar ocupă complet centrul orasului (circulatia auto fiind deviata pana la ora 17). Azi sunt mai putini oameni ca la un targ de miercuri. Vedetele – rața, porcul, peștele și brânzeturile locale – nu lipsesc insa nici intr-o zi rece de iarna.

Z11, Rodez

Fac o plimbare până în satul cel mai apropiat, Druelle (Druela, în occitană). Un traseu de drumeție ușor și frumos. De altfel, mă și întâlnesc cu un grup de randonneuri (drumeți) și cu trei grupuri de cicliști în această după amiază de duminică în care poți auzi la kilometri prin liniștea profundă.

Z12, Rodez

Ședințele de echipă care au loc în fiecare dimineață sunt foarte utile. Atmosferă colegială care trece peste diferențele de vârstă, de statut, de origine. Peste două zile se pensionează o colegă infirmieră; are 41 de ani de muncă doar la Sainte-Marie și a prins vremurile când așezământul era administrat de o Maică-Superioară.

Z13, Rodez

Am făcut cunoștință cu secretarele serviciului în care lucrez. Foarte de treabă (notez  asta pentru că aveam alte așteptări!)

Z14, Rodez

Seara citesc dintr-un manuscris de 400 de pagini al doamnei V., internată aici. Susține că a fost plagiată de un scriitor francez foarte cunoscut, care ar fi folosit 20 de pagini din manuscrisul ei pentru un roman premiat în 2012. Am cumpărat și respectiva carte, să văd despre ce e vorba. Oricum, ca primă impresie, doamna V. scrie bine.

 

 

Z1, Paris – Toulouse – Rodez

Aeroportul Charles de Gaulle pare făcut pentru a testa o ipoteză economico-inginerească, nu pentru a servi oameni. Oamenii sunt doar niște pioni care trebuie mișcați în așa fel încât:

1. Să se întâlnească doar cu cei din aceeași clasă și care au același drum, adică doar cu ei înșiși reproduși în serie
2. Să aibă impresia că au spațiu și timp mai mult (pentru că nu stau la cozi) dar, de fapt, să consume acel timp și să golească acel spațiu într-o peregrinare fără rost pe covoare rulante, pe scări rulante și chiar cu … trenuri de interior.

Nu mă pot abține să nu remarc asta: trenuri care merg prin pasaje acoperite, in timp ce călătorii care coboară din ele merg prin ploaie spre copertinele meschine (cât jumătate dintr-o poartă de fotbal, cel mult!) unde vor aștepta navetele către oraș sau către aeroportul  Orly. Fiind în a doua categorie, am ocazia să văd cum funcționează  « managementul călătorilor ». Așa cum am avut ocazia să constat în prima jumătate de oră de la coborârea din avion, călătorii sunt mai întâi împrăștiați la diverse ieșiri, la kilometri distanță ; apoi, naveta îi culege de la aceste ieșiri; în cazul navetei pentru Orly, acest proces a durat peste o jumătate de oră.

La Orly, la porțile de îmbarcare pentru Sud (Toulouse, Bordeaux, Marseille) atmosfera e mai însorită de zâmbete și figuri deschise pentru mici conversații (small talk, cum ar zice englezii – aflați de altfel în număr mare în avionul pentru Toulouse).

Z2, Rodez

De la fereastra dormitorului am o vedere superbă – cu  pădure, vale, deal verde.

La Ordinul Medicilor aflu că există o asociație a medicilor de origine română din Aveyron și Tarn care tinde să devină o prezență importantă în regiune.

Z3, Rodez

Azi-noapte a nins. Puțin, un strat fin. Peisajul verde de ieri e acum alb.

Soarele răsare mai târziu aici (și apune mai târziu). Rodez e la două-trei grade est față de Greenwich, dar cum Parisul nu putea avea aceeași oră cu Londra, Franța are aceeași oră cu Europa Centrală, așa că soarele răsare cu aproape o oră mai târziu decât în țările « normale »(unde ora oficială corespunde cu fusul orar). Se poate spune că Franța are oră de vară iarna!

După patru ore de soare, câmpurile sunt din nou verzi. Ies la o plimbare. Verde intens, albastru fără margini, câțiva nori alb-fumegători. Simt în nări un aer de început de lume…

Sursă: 5 ianuarie 1859: Persistăm a voi unirea sub o dinastie străină

“Cu toate că Convenţia de la Paris n-a încuviinţat dorinţa Divanurilor ad-hoc, Adunarea, printr-un vot foarte lămurit, să arate Europei că noi persistăm a voi unirea sub o dinastie străină. Afară de aceasta, noi avem să numim un domn şi cu dînsul se va naşte şi comitetul central din Focşani. Să ştie dinainte domnul şi comitetul care sunt voinţele acestei adunări; să nu uite domnul niciodată că, ales de deputaţii naţiei, pentru că totul nu era încă pregătit spre a face unirea, el trebuie să considere cea mai sacră a sa datorie a grăbi făptuirea acestei uniri, pentru că ziua cea mai frumoasă a domniei sale va fi aceea când se va coborî de pe tron, după ce va fi pus cea de pe urmă piatră la edificiu.”

(Mihail Kogălniceanu, extras din cuvântarea în faţa Adunării Elective a Moldovei din 5 ianuarie 1859)

Azi e 5 ianuarie, ziua în care s-a făcut primul pas spre unirea Moldovei şi a Ţării Româneşti. Şi încă din această primă zi a fost un vot unanim în Adunarea Electivă a Moldovei pentru moţiunea propusă de Kogălniceanu, care includea cuvintele unirea sub o dinastie străină. Apoi a fost votat in unanimitate Cuza, care s-a angajat să respecte voinţa naţiunii.

(am scris despre asta mai pe larg în articolul Kogălniceanu, Cuza şi principele străin)

… tot astfel şi omenirea lui Hristos, unindu-se cu Dumnezeirea, a răbdat patimi, însă Dumnezeirea n-a suferit nimic ». (Sf. Silvestru, Papă al Romei, 314-325 AD)

Raza nu se taie, dar merge în gol dacă nu a întâlnit mai întâi un ochi curat care primească imaginea pomului. Atunci când pomul prinde rădăcini într-o inimă curată el este veșnic asemenea luminii care îl poartă.

Despre cum să ții inima curată ne vorbește celălalt sfânt al zilei, Serafim din Sarov:

« Vezi și ce patimi mai sunt încă în tine – corporale sau spirituale? Și cum reacționează inteligența ta? Intră ea în război contra acestor patimi, sau se face că nu le vede? Și nu s-au format cumva noi patimi? Fiind atent în acest fel, poți ști în ce măsură sufletul tău e sănătos. »

Am observat destul de des o atenție inversată – doctore, am observat că mă doare asta și asta, fă să mă asculte din nou corpul, să pot să-mi reiau viața de dinainte. Dar același drum nu va duce oare în același loc?

Unora nu le place când le aminteşti că republica a fost adusă de tancurile sovietice. Se străduiesc să ne explice că abia din 1990 avem o republică adevarată şi că noua republică nu moşteneşte niciunul dintre păcatele celei vechi.

Bine, să zicem ca ei. Să zicem că am avut pâna acum 4 constituţii republicane (1948, 1952, 1965 şi 1991), şi să numărăm republicile după moda franceză: prima, a doua, a treia, a patra. Asta „nouă” ar fi a patra.

Întrebări:

1. Cum se face că primul preşedinte al celei de-a patra republici a fost un lider al tineretului comunist în timpul celei de-a doua republici şi ministru al celei de-a treia?

2. Cum se face că ministru al apărării în primul guvern de după 1990 era un om şcolit la Moscova în timpul celei de-a doua republici, aceea în a cărei constituţie scria că « Republica Populară Română a luat naștere ca urmare a victoriei istorice a Uniunii Sovietice asupra fascismului german si a eliberării României de către glorioasa Armata Sovietică »?

3. Cum se face că primul preşedinte al Senatului după 1990 era una şi aceeaşi persoană cu planificatorul şef al economiei socialiste în timpul primelor două republici?

Si lista coincidenţelor ar putea continua. Dar mai am două întrebări, legate de instituţii:

4. Care este singura ţară din fostul bloc comunist în care securitatea nu a fost deconspirată?

5. Ce constituţie a fost în vigoare între 22 decembrie 1989 şi 8 decembrie 1991? Nu cumva constituţia din 1965 (cu doar câteva articole abrogate)?

Există continuitate între republica roşie şi actuala republică. Şi legal şi moral.

Dacă vreţi o republică „nouă”, cereţi una. Respectând legea şi adevărul. Legea ar fi Constituţia din 1923, niciodată abrogată cu forme juridic valide, iar adevărul e că a patra republică a început cu o mare minciună – aceea că Frontul Salvării Naţionale (FSN) ar fi fost o „emanaţie” a revoluţiei din decembrie 1989. De atunci FSN s-a tot divizat şi a reuşit să infesteze toate partidele politice actuale.

Prima, a doua sau a patra, nu contează, republica actuală e una a minciunii. Dacă vreţi una nouă, hai să facem NU un referendum pentru monarhie constituţională, ci unul pentru republică; dacă se dovedeşte că nu sunt destui republicani, reintră în vigoare Constituţia din 1923 (dacă vi se pare că e depăşită înseamnă fie că nu aţi citit-o, fie că nu aţi citit constituţia actuală).

Domnilor republicani, acceptați provocarea?
În fond, dacă ar fi adevărată propaganda tovarășilor, ar fi floare la ureche să câștigați acest referendum! Dar oare de ce nu l-au organizat până acum chiar tovarășii? Din respect pentru monarhie? Haida de! Sau pentru că sunt primii care știu că nici măcar la referendumurile din 1991 și 2003 nu au reușit să obțină fără fraudă validarea Constituției?