L’élément tragique pour l’homme moderne, ce n’est pas qu’il ignore le sens de sa vie, mais que ça le dérange de moins en moins

Vaclav HAVEL

Dependable e un cuvânt englezesc care vrea sa zică [om] « pe care te poți baza / pe care poți conta ».

Dar vremurile noastre preamăresc un alt cuvânt: independent. Fii independent, nu te baza decât pe tine însuți! Asta e noua mantra a religiei succesului individual.

Independența ar fi idealul, dependența ar fi doar o boală a copilăriei.

Dar dacă ar fi așa, la ce ar mai fi buni oamenii pe care te poți baza? La nimic, logic vorbind. Așa că vor dispărea pe măsură ce umplem lumea de « independenti ».

Fotoreportaj în revista Geo despre Maramureș.

Ultima fotografie iese din tonul paseist dulceag (autoarea e o franțuzoaica născută în România) : un bătrân fumează într-o odaie neîngrijita. Legenda: « Ion Pop, 71 de ani, nu a mai făcut nimic în casă de douăzeci de ani, de când i-a murit nevasta… Trăiește din banii pe care i-i trimit cei doi fii ai lui, instalați în Germania și Italia »

Oricine vine la Mine și aude cuvintele Mele și le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă:

Asemenea este omului care zidindu-și casă a săpat, a adâncit și i-a pus temelia pe piatră și venind puhoi apele mari și izbind-o n-au putut s-o clinteasca, fiindcă era bine clădita pe piatră.

(Predica de pe Munte)

Iată de unde vine urarea de nuntă « Casă de piatră ».

Ar fi interesant de văzut dacă trecerea de la « pe piatră » la « de piatră » nu reflectă uitarea bazelor nevăzute în favoarea unei aparente soliditati a pereților.

Jacques Chirac a fost un susținător de primă oră al aderării României la NATO. În plus, unul în cunoștință de cauză.

Ceea ce mi se pare uimitor astăzi e că în România din epoca razboaielor din fosta Iugoslavie presa vorbea numai despre americani; de fapt, în Bosnia pacea a venit nu ca urmare a bombardamentelor americane, ci după ce proaspăt alesul președinte Chirac a ordonat trupelor franceze sa contraatace pentru a recupera zonele de interpunere ocupate de armata sârbilor bosniaci care profitau de pasivitatea trupelor sub mandat ONU

Într-o lună Chirac reușește să convingă aliații că misiunea ONU « de menținere a păcii » (în plin război!) era absurdă și ca trebuie să facă războiul pentru a obține pacea. Trupele sunt puse sub comandament francez!

După alte două luni armistițiul e convenit la Dayton, dar tratatul de pace e semnat în mod solemn la Paris.

Signalement mineur vulnerable: Greta Thunberg

On ne vit vraiment que ce qu’on raconte, écrit sur la toile un auteur qui n’a qu’un nom éphémère, dix secondes sous mes yeux, juste le temps pour que l’araignée le dévore.

Qui raconte? Qui vit?

Je ne veux plus me raconter des histoires. Parce qu’on doit choisir: vivre ou raconter sa vie. Cette fois le nom est bien inscrit sur le sable de ma memoire: Albert Camus.

Super rugby avec les demiamateurs d’Uruguay!

Pour moi ils ont gagné déjà la Coupe du Monde de Rugby à (XV + 1 grand âme)!

Cartea e cel mai bun prieten? Nu cumva tocmai cuvintele scrise au minat o umanitate bazată pe Cuvânt? Nu cumva litera ucide sistematic spiritul?

Adevărat, adevărat vă zic vouă… Așa își începe adesea Iisus predicile. Adevărul este întotdeauna între un eu plural, care tinde să depășească pielea groasă a ego-ului, și un tu prezent și viu aici și acum.

Degeaba pui întrebări diferite unei cărți, ea îți va răspunde totdeauna la fel, zicea Socrate, filosoful care nu a scris nimic.

Și tot el ne avertiza că aceia ce citesc prea multe cărți fără să aibă un îndrumător ajung să se creadă învățați și sunt de fapt ignoranți și, în plus, din aceia cu care nu se mai poate discuta nimic.

Intre timp toți cei care ar putea fi îndrumători, ca Socrate, cedează, de voie sau de nevoie, ispitei de a scrie. Și astfel se înmulțesc cărțile și ignoranța. A scriitorilor și a cititorilor.

Sunt fascinat de poduri. Mi se pare că nimic nu solicită mai mult mintea și sufletul decât construcția unui pod.

Urmărind un documentar despre cauzele care pot duce la prăbușirea unui pod (materialul principal vorbea despre tragedia de la Genova de anul trecut) am realizat și enorma responsabilitate a celor ce au îndrăzneala să conceapă poduri.

Podul de la Genova fusese diagnosticat in 2016. Corect, se pare. Un plan de consolidare fusese propus și aprobat cu trei luni înainte de catastrofă. Lucrările urmau să înceapă în septembrie 2018. Doar că podul a căzut cu trei săptămâni mai devreme.

Și cu treizeci de ani mai devreme decât termenul de durabilitate presupus în momentul construcției. Betonul armat nu are sănătatea de fier presupusă de creatorii săi. Are mai degrabă o tinerețe orgolioasa și o bătrânețe lungă plină de boli.