Étiquette : psihiatrie

Proces creativ vs. proces psihotic

· 3 commentaires ·

« High intelligence is not at the heart of high creativity. More important to Nancy Andreasen are labile associative cortical regions (neural capacity for free association) that often veer their possessors toward depression or psychosis. » (James D. Watson, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie si Medicina in 1953)

(Nu un nivel inalt de inteligenta este elementul central al creativitatii de nivel inalt. Mai importante pentru Nancy Andreasen sunt labilele regiuni corticale de asociatie (capacitatea neurala de asociere libera) care adesea il indreapta pe posesorul lor spre depresie sau psihoza.)

Ideea ca TARIILE NOASTRE SUNT SI SLABICIUNILE NOASTRE  (exprimata de mine in Nu sunt nebun) a atras atentia bloggerului eliza, care a postat pe polimedia.us jumatate din paragraful care contine aceasta formula. Un comentator mi-a cerut, pe buna dreptate, indicarea unor surse care sa sustina ideea ca « Stim astazi ca toate tulburarile mintale severe sunt legate de gene de vulnerabilitate care poarta in acelasi timp si caractere necesare intr-o anumita proportie in populatie. « 

Iata una dintre sursele recente si cu autoritate: Nancy Andreasen – The Creating Brain (2006). Iar recenzentul pe care l-am citat este chiar unul dintre descoperitorii ADN-ului (pe cand era inca foarte tanar – iata deci ca este « specialist » si in creativitate!), iar intre 1990 si 1992 a fost primul coordonator al Proiectului Genomului Uman.

Mai putem vorbi alta data (daca va intereseaza) si despre uriasul studiu islandez pe trei gemeratii al lui Karlsson (1984), care a aratat ca in familiile pacientilor cu tulburari psihotice exista realizari creative si performante academice semnificativ superioare mediei.

Fericirea retrospectivă

· 5 commentaires ·

« Uneori suntem atât de nepregătiți pentru fericire, încât o trăim doar retrospectiv, sub specia nostalgiei.[…]

[…] a face din fericire scopul ultim nu e cumva un fel de a fi nefericit?[…]

Adevăratul meloman ascultă muzica de dragul muzicii. Pseudomelomanul caută plăcerea  şi ratează aproape tot ceea ce muzica are de oferit. »

Am citat dintr-un articol al confratelui Vlad Stroescu. L-am citit si recitit cu încântare. În final, doctorul se arată interesat de rețetele dumneavoastră de fericire. Dacă aveți unele cercate, spuneți-ni-le. Articolul complet aici.

Nu psihologii au inventat psihoterapia

· Laisser un commentaire ·

Prima data, psihoterapia a fost inventata de un medic. El sustinea ca psihoterapia este parte integranta a tratamentului medical si ca poate fi practicata cu succes doar de cei mai buni medici. Pe atunci psihologii erau filosofi si nu aveau nevoie de subiecti reali pentru a sustine speculatii elaborate in stil clasic sau romantic pe tema « caracterelor ».

A doua oara, psihoterapia a fost inventata de un neurolog care a botezat-o psihanaliza. Pe atunci psihologii erau ocupati cu noua jucarie a experimentelor si masuratorilor.

A treia oara … Dar sa-l lasam chiar pe Carl Rogers sa ne spuna cum stateau lucrurile:

« In aceasta perioada am inceput sa ma indoiesc ca sunt psiholog. Universitarii din Rochester afirmau fara echivoc că activitatea pe care o desfăsuram nu era psihologie si nu erau interesati sa predau la facultatea de psihologie. Am mers la intruniri ale Asociatiei Psihologilor Americani si am constatat ca sunt pline de lucrari despre procesele de invatare la sobolani si experimente de laborator care nu pareau sa aiba vreo legatura cu ceea ce faceam eu. Asistentii sociali de psihiatrie pareau insa sa vorbeasca aceeasi limba cu mine, asa ca am inceput sa activez in cadrul profesiei de asistent social[…] »

Se intampla pe la mijlocul secolului XX.

Am facut cateva fise de lectura din Rogers aici

Scara raiului în versiune psihobiologică

· 5 commentaires ·

Când vorbim despre minte e greu să mai spunem ceva nou. Toate s-au mai spus, chiar dacă în alte cuvinte. Uneori însă, două seturi de propoziţii luminătoare, proiectate din două colţuri diferite, se întâlnesc asupra aceluiaşi obiect şi îl desccoperă mai bine ochilor noştri.

C. Robert Cloninger a fost un pionier al cercetării genetice in domeniul temperamentului si trăsăturilor de personalitate. Are o solidă formare in psihiatrie, psihopatologie, genetică si antropologie.

Cercetările sale genetice si clinice l-au condus in anii ’80 la elaborarea unui Chestionar Tridimensional de Personalitate (TPI). Are si o modalitate de reprezentare vizuală pentru trăsăturile de personalitate – cubul lui Cloninger. Dar iată că, in penultimul an al celui de-al doilea mileniu, in interiorul cubului apare o scară cu 15 trepte. Urcusul pe această scară ar reprezenta parcurgerea etapelor autoafirmării transcendente (cele trei dimensiuni ale cubului sunt notate de Cloninger ca self-directedness (SD), cooperativeness (CO) si self-transcendence (ST)). Treptele sunt:

1. încrederea în altii (trust) – 2.  încrederea în sine (confidence) – 3. supunerea – 4. initiativa (purposefulness) – 5. empatia – 6. constiinciozitatea – 7. constientizarea potentialului propriu (resourcefulness) – 8. generozitatea – 9. spiritualitatea – 10. umilitatea – 11. compasiunea – 12. iluminarea / bucuria – 13. integritatea / pacea – 14. întelepciunea / dragostea pura – 15. creativitatea / bunătatea.

Cu 14 sau 15 secole in urmă, un călugar  pe nume Ioan (a carui identitate este incă in dezbatere) compunea o scară de urcat la rai cu 30 de trepte. Nu cred ca Robert Cloninger să fi auzit de Ioan Scărarul. Dar scările lor sunt, dupa părerea mea, analoge. Sunt construite pe aceeasi intuitie fundamentală: că scara este o parte constitutivă a fiecarui om (genetic, ar spune cercetătorul de la St. Louis, prin prezenta interioară a lui Dumnezeu, ar zice Ioan Scolasticul).

Fiecărei trepte din scara lui Cloninger ii corespund două in cea a monahului Ioan. Amândouă scările merg de la melancolie / întristare pătimasă in lume la bunătate / dragoste (parte a triadei credinta – nădejde – dragoste). Si treptele intermediare isi corespund, in foarte multe cazuri chiar si ca pozitie. De exemplu, treptei 8 (generozitatea)  a lui Cloninger ii corespunde 16 (neiubirea de arginti) la Ioan Scararul,  treptei a cincea (empatia, care include nejudecarea celuilalt) ii corespunde a zecea (nevorbirea de rău), iar primei trepte duale in scara lui Cloninger (12 – iluminarea / bucuria) ii corespunde treapta 24 in Scara Raiului, prima care este definită triadic (« Despre blândetea, simplitatea si nerăutatea pe care nu le avem din fire ci le dobândim prin sârguintă« ).

Desi a definit cu dovezi tari bazele genetice ale tulburărilor de personalitate, si ale trăsăturilor de personalitate in general, Cloninger sustine ca modelul propus de el faciliteaza o « sinteză practică a neurobiologiei, proceselor psihosociale, stiintelor cognitive si spiritualitătii » si ca următoarea  frontieră a evolutiei va fi « constiinta umană, nu structura creierului ».

De ce nu găsim cannabis în supermarket?

· 40 commentaires ·

Acum 40 de ani, in prima dezbatere asupra reglementarii uzului cannabisului in Australia, Simon Hasleton scria:

Lăsând la o parte argumentele morale împotriva oricărei intoxicări non-medicale, argumentele empirice se concentrează  în jurul următoarelor arii: (1) Cannabisul provoacă boli fizice; (2) Cannabisul provoacă boli psihice; (3)  Cannabisul provoacă  degenerare socială (adică lipsă de motivatie la lucru, criminalitate, etc.); (4) Cannabisul deschide calea pentru folosirea unor substante mai periculoase.

Hasleton cerea, in 1972, mai mult timp, mai multe studii si mai mult echilibru in aprecierea efectelor marijuanei. A murit recent (in 30 decembrie 2010), nu inainte de a putea vedea ca rezultatele a 37 de ani de studii comparative alcool – cannabis, sintetizate intr-un review din 2009, indicau « victoria » clara a alcoolului, la fiecare dintre cele 4 puncte.

Alcoolul este mai nociv (1) fizic, (2) psihic, (3) social, si (4) este o poarta larg deschisa spre consumul altor substante periculoase.

Marijuana nu este atat de inofensiva pe cat era prezentata in anii ’60 – ’70, dar sloganul « Marijuana este mai sigura decat alcoolul » ramane valabil, poate cu o usoara schimbare de nuanta: « Abuzul de alcool este mult mai nociv decât consumul de cannabis ».

 

Un palestinian în deşert

· 8 commentaires ·

Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?  Sau  ce  ar  putea  să  dea  omul,  în  schimb,  pentru sufletul său? (Evanghelia după Marcu)

« Cu ce va pot ajuta? » – « Nu stiu cum, dar trebuie sa pot continua … e foarte important sa rezist anul ăsta »

Insomnii. Oboseală. Lipsă de motivatie. Neliniste. Neatentie. Nervozitate. Atacuri de panică. Medicina promite sa rezolve aceste probleme pentru ca persoana respectiva sa functioneze mai bine. Si chiar se tine de cuvant, pana la un punct.  Dar tocmai succesul in rezolvarea unor « simptome » creeaza capcana solutiilor rapide si neproblematice.

« Vreti sa stiti mai multe despre cauzele acestor dureri? » – « Sincer, nu ma intereseaza decat sa nu le mai simt… daca spuneti ca exista medicamente care functioneaza… »

Fara intrebari. Fara problematizari. The show must go on.

Gandeam aceste lucruri dupa o saptamana incarcata de solicitari RCfD (rezolvare rapida -completa – fara durere). Vineri seara am dat peste un articol al lui Jon Jureidini, in Australian & New Zealand Journal of Psychiatry, intitulat Explanations and unexplanations: Restoring meaning to psychiatry (Explicatii si neexplicatii: restaurarea sensului in psihiatrie).

Jon Jureidini este format in psihiatria copilului si adolescentului, fiind profesor la Universitatea din Adelaide, Australia. Este de origine palestiniana si este avocatul unei schimbari a sistemului de ingrijiri de sanatate mintala pentru copii si adolescenti.

Doua lucruri mi-au atras atentia pentru ca formuleaza foarte clar idei pe care incerc sa le impartasesc persoanelor care vin sa-mi ceara ajutor medical:

1. Emotiile negative nu sunt in mod necesar boli, iar sanatatea nu inseamna lipsa disconfortului. O viata buna nu inseamna fericire continua; o viata buna este compatibila cu momente de nefericire, angoasa, durere.

2. Combinatia optima de ingrijiri pe care o poate oferi psihiatrul include: a. o buna relatie terapeutica; b. ajutor pentru usurarea suferintei; c. sprijinirea intelegerii de sine; d. ajutor pentru restaurarea functionarii

Doar restaurarea functionarii nu ajuta la cresterea ca persoana. Poate ca ajuta la cucerirea lumii (inclusiv a propriului creier, ca simplu obiect). Dar la ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul ?

Gheaţa neagră

· 16 commentaires ·

« Tuturor care dau de psihiatri in ziua de azi le spun sa incerce o alta varianta! Nu cred sub nici o forma in ceea ce poate face “bine” un medicament care se joaca cu sistemul nervos al pacientului. Nu am vazut nici macar un singur caz de boala psihiatrica in Romania tratat cu adevarat!

Am vazut pacienti care puteau cu o simpla psihoterapie, sa se reechilibreze, sa nu necesite internare ci doar familia sa fie instruita cum sa le asigure cele necesare, un climat psihoafectiv adecvat, insa au fost instruiti de medici ca daca nu-si iau tratamentul va fi dezastru… Am vazut cum nu esti bagat in seama de nimeni o data internat si daca ti se pune o eticheta ca esti bolnav si gata, nimeni nu se gindeste ca poate nu e chiar asa. »

(dintr-un comentariu in blogosfera semnat Black Ice)

Randurile de mai sus apartin probabil unei persoane care a suferit mult si mult din aceasta suferinta a fost creata de noi, psihiatrii.

Nu traim intr-o lume ideala, insa un lucru putem face si in aceasta lume imperfecta: sa respectam suferinta unui semen al nostru. Iar oamenii care au, la un moment dat, o problema de sanatate mintala ar trebui sa beneficieze de un respect neschimbat din partea noastra.

Am invatat aceasta lectie cu adevarat abia cand l-am cunoscut pe Joel. Un american care a trecut vreme de 10 ani prin spitale psihiatrice, din pricina unei psihoze majore, si s-a confruntat cu atmosfera dezumanizanta a acestor institutii. Partea extraordinara e ca el si-a dat seama ce valoare terapeutica directa are respectul. Dupa ce s-a stabilizat, a devenit consilier pe sanatate mintala al mai multor administratii nord-americane si europene. Iar seminarul sau, intitulat simplu « Respect » a fost pentru mine o experienta majora a acestei vieti.

Joel e numele unuia dintre cei patru arhangheli care pazesc, cu sabie de foc, raiul. Focul respectului ar putea topi  gheaţa neagră.

(Nota: Joel beneficiaza de o familie  iubitoare si continua sa ia o doza minima dintr-un tratament de intretinere.) 

Snooker

· 2 commentaires ·

Ieri am urmarit finala openului galez. In pauze am scris cateva articole.

Cu idei de diverse culori si venind din unghiuri diverse, uneori surprinzatoare. Chiar si pentru mine.

Sper sa va placa, macar atat cat mi-a placut mie finala.

Episodul 9 din Psihiatria 201 aici

A treia viata a cuvantului empatie aici

Nocebo aici

Republicanii paşoptişti au adus prințul străin aici

De ce să mergi la psihiatru?

· 24 commentaires ·

« In Romania exista foarte multi pacienti care pleaca de la spital cu cazul nerezolvat, dar cu o trimitere la psihiatru. Asta fac specialistii romani. Consulta, fac investigatiile specialitatii lor, poate te mai trimit la unul sau doi colegi de alta specialitate, si, daca nu gasesc rezolvarea, conchid ca ar trebui sa mergi si la psihiatru. Ce face psihiatrul cu un pacient in suferinta fizica evidenta, pe care colegii l-au trimis acolo din comoditate sau prostie si categoric din iresponsabilitate? Pentru ca au mai adaugat suferintei si frustrarea pe care o simte orice om cand i se sugereaza ca e nebun. »

E un comentariu gasit pe blogul domnului doctor Vlad Stroescu (un blog cu multe lucruri interesante, merita sa treceti pe acolo).

1. In România exista multi pacienti care ajung la spital degeaba. Problema lor putea fi rezolvata de un bun medic de familie, eventual in colaborare cu specialisti din ambulator (incluzand aici serviciile psihiatrice si psihologice).

2. E adevarat ca prea adesea specialistii au o viziune ingusta, stiind multe despre propria specialitate, dar ratând uneori o viziune de ansamblu asupra persoanei in suferinta.

3. Problema nu e ca pacientul este trimis, in cele din urma, la psihiatru, ci faptul ca prea putini medici stiu sa comunice eficient pentru a pregati aceasta trimitere. Daca ii spui omului « nu ai nimic la inima, totul e in capul tau, du-te la psihiatru », fireste ca persoana respectiva se simte macar frustrata, daca nu chiar revoltata.

4. Altminteri, un « caz rezolvat » nu inseamna decat intr-o minoritate de cazuri descoperirea unei afectari organice. Cele mai multe simptome sunt functionale, legate de stres. Cu rosu, in figura este reprezentata proportia in care s-a gasit o cauza organica pentru fiecare dintre  cele mai frecvent intalnite  simptome intr-o clinica de medicina interna ( din Germania, nu din România). Mult sub 50% pentru oricare dintre primele 10 simptome. Toate aceste simptome sunt « reale », nu « imaginare ». Dar cauza este, in majoritatea cazurilor,  psihofiziologica (o perturbare a transmisiei impulsurilor in sistemul nervos prin intermediul neuromediatorilor – adrenalina, serotonina, dopamina, endorfinele si multi altii).

5. Psihiatrul nu este nici « doctorul de nebuni », nici « falsul doctor al bolilor inchipuite ».  Mai mult de trei sferturi din activitatea unui psihiatru este centrata in jurul tulburarilor legate de stres. Depresiile si anxietatile au devenit tulburari comune, frecvente. Din pacate si frecvent nerecunoscute.

6. Ce face psihiatrul cu un pacient in suferinta fizica evidenta?

– Il asculta – Ii recunoaste suferinta – Incearca sa-i inteleaga perspectiva – Ii da ocazia sa inteleaga legatura dintre stres si suferinta lui – Ii da ocazia sa descopere in ce mod se poate ajuta singur – Ii propune tratamente eficiente (psihologice si biologice).

In final, am si eu o intrebare: Cine este nebunul?

 

4 idei frecvente si false despre tulburarile mintale

· Laisser un commentaire ·

1. Tulburãrile mintale sunt doar rodul imaginaţiei persoanei afectate

Formula « totul e doar în capul tău », este încă frecvent auzită; de fapt nu, există tulburări „sine materia”, nu există o separare între minte şi corp şi atunci tulburările mintale sunt boli ca oricare altele.

2. Este imposibil sã ajuţi o persoanã afectatã de o tulburare mintalã

Ideea incurabilităţii este una foarte răspândită, dar conţine prea puţin adevăr. Pentru schizofrenie, o tulburare severă (şi care este probabil prototipul bolii psihice în mintea omului obişnuit), cifrele sunt următoarele : cu tratament clasic, 20% dintre pacienţi prezintă un singur episod psihotic, 35% au mai multe episoade, dar cu perioade lungi de remisiune completă, 35% necesită îngrijire continuă, dar nu spitalizare continuă, şi doar 10% nu răspund la tratament.

3. Tulburările mintale sunt generate de slabiciuni de caracter

Este un mod de a culpabiliza persoana afectata şi de a evita să ne gândim la responsabilitatea societăţii în crearea unui mediu sanogen. La o privire mai atentă se poate observa că depresivul este la fel de (ne)vinovat de boala sa ca şi pacientul cu ulcer.

4. Persoanele care au boli psihice trebuie izolate.

Această idee izvorăşte din convingerea că persoanele cu tulburări psihice comit mai multe acte violente. Este fals. Iar imprevizibilitatea nu este un argument: câte crime cu premeditare sunt previzibile?