Catégorie : Carti

Lebede gri (III)


Informaţia e rea pentru cunoaştere

(extrase din Lebăda Neagră)

15. Informaţiile suplimentare pot fi inutile, adesea pot fi chiar toxice.

16. Cu cât dai mai multe informaţii cuiva, cu atât mai multe ipoteze va formula şi rezultatul va fi mai prost.

17. Problema e că ideile noastre sunt lipicioase: după ce am produs o teorie, mai greu scăpăm de ea, aşa că vor fi avantajaţi cei care întârzie să-şi dezvolte o teorie.

18. Când îţi formezi o opinie pe baza unor date de slabă calitate, vei avea dificultăţi în interpretarea informaţiilor ulterioare care contrazic această opinie, chiar dacă noile informaţii sunt în mod evident mai precise.

19. Tratăm ideile ca posesiuni, aşa că ne e greu să ne despărţim de ele.

20. A asculta ştirile la radio din oră în oră e mult mai rău decât a citi un magazin săptămânal, deoarece intervalul mai mare de timp permite ca informaţia să fie filtrată un pic.

21. Abilităţile diagnostice ale psihologilor nu creşteau pe măsură ce primeau mai multe pagini de informaţii suplimentare. Doar că deveneau mai încrezători în diagnosticul lor iniţial.

Sală de aşteptare – clasa I


« – Dumneata ce parere ai? Puşkin definea gloria ca un petic de culoare aprinsă peste niste zdrenţe, şi fiecare dintre noi îi dăm acelaşi înţeles ca si Puşkin, adică un înţeles mai mult sau mai puţin subiectiv. Totuşi nimeni nu i-a găsit până acum acestui cuvânt o definiţie clară şi logică. Şi mult aş da pentru o asemenea definiţie! » (A. P. Cehov – Un călător la clasa întai) »

Lebede gri (II)


Transcriu aproape în întregime subcapitolul Natura umană, fericirea şi recompensele primite grămadă

8. A câştiga 1 milion de dolari într-un singur an, după ce nu ai câştigat nimic în cei nouă ani dinainte, nu aduce aceeaşi plăcere ca distribuirea totalului în mod egal pe cei zece ani, adică ai o plăcere mai mare dacă vei câştiga 100 000 zece ani la rând. Aceeaşi regulă este valabilă şi pentru ordinea inversă – dai lovitura în primul an şi apoi nu mai câştigi nimic în cei nouă ani rămaşi.

9. Cumva, sistemul tău de plăcere/recompensă este saturat destul de repede şi nu poţi reporta plăcerea.

10. De fapt, fericirea ta depinde mult mai mult de numărul de situaţii în care ai emoţii pozitive decât de intensitatea acestor afecte pozitive. Cu alte cuvinte veştile bune sunt în primul rând veşti bune; cât de bune contează mai degrabă puţin.

11. Aşa că pentru avea o viaţă placută e mai bine să distribui aceste mici afecte pozitive cât mai uniform de-a lungul timpului. Multe veşti uşor pozitive sunt preferabile unei singure grămezi de veşti mari.

12. Deci, din punctul de vedere al « contabilităţii plăcerii », nu merită să tragi pentru un singur mare câştig. Suntem hărăziţi natural să ne extragem bucuria vieţii din recompense moderat plăcute, dar frecvente.

13. Aceeaşi proprietate se aplică invers nefericirii. E mai bine să îngrămădeşti toată durerea într-o perioadă scurtă decât să fie întinsă pe un timp mai lung.

14. Dar unii oameni reuşesc să depăşească asimetria durerilor şi bucuriilor, să evadeze din deficitul de plăcere, să se poziţioneze în afara jocului – şi să trăiască sperând.

Lebede gri (I)


Am terminat cu greu Lebăda Neagră sau impactul lucrurilor foarte improbabile, de Nassim Nicholas Taleb. Autorul are un stil care combină colocvialul cu multiple note de subsol, cu multe redundanţe, reveniri şi idei pe care le lasă baltă la jumătate. Presupun că ar fi un excelent partener de conversaţie, dar în scris îi lasă pe jumătate dezamăgiţi atât pe cei care ar putea urmări ideile ştiinţifice şi filosofice, cât şi pe cei care ar aprecia un stil pe alocuri  fermecător.

Astea fiind zise, nu regret că am citit cartea rând cu rând, pentru că găseşti mărgăritare unde te aştepţi mai puţin. Asta ar putea fi, în mod ironic, încă o aplicaţie la ideea centrală a cărţii: credem că ştim mai mult decât ştim de fapt şi subestimăm ceea ce nu ştim; iar impactul poate fi devastator atunci când nu ştim că nu ştim. Aşa că pentru cititorul care nu se grăbeşte să spună că Taleb bate apa-n piuă, iată că vine, pe neaşteptate, şi recompensa: câte o lebădă neagră de toată frumuseţea, cum e, de exemplu, ideea că există, de fapt, două regimuri ale realităţii, pe care el le numeşte Mediocristan şi Extremistan. Şi că, în Extremistan, noi putem fi izbiţi violent de apariţia unei Lebede Negre negative (există şi pozitive!) atunci când operăm cu reguli valabile în Mediocristan.

Autorul nu ne spune că am putea prezice apariţia Lebedelor Negre (pozitive sau negative), ci ne propune o abordare sceptică şi empirică a ceea ce ştim şi a ceea ce nu ştim (inclusiv ceea ce nu ştim că nu ştim!), astfel încât unele lebede negre şi multe lebede albe să devină gri, evitând astfel catastrofele, dar fiind în continuare expuşi la noroc.

Iată o primă serie de lebede gri:

  1. Cărţile citite sunt mult mai puţin valoroase decât cele necitite.
  2. Istoria este opacă. Vezi ce se întâmplă, nu scenariul care produce evenimentele.
  3. Savanţii pot să râdă de predecesorii lor, dar, din cauza unei serii de predispoziţii mentale, puţini îşi dau seama că va fi cineva care să râdă de convingerile lor într-un viitor dezamăgitor de apropiat.
  4. Să luăm, de pildă, un curcan care este hrănit în fiecare zi. Fiecare hrănire va întări convingerea păsării că este regula generală a vieţii să fii hrănit în fiecare zi de membri ai rasei umane, prietenoşi şi « acţionând pentru a-ţi satisface cel mai bine nevoile ». Într-o miercuri după-amiază, în ajunul Zilei Recunoştinţei, ceva neaşteptat i se va întâmpla curcanului.
  5. Ştim mult mai sigur ce e greşit decât ce e corect.
  6. Avem tendinţa de a ne aminti acele fapte din trecut care se potrivesc unui fir al poveştii, în acelaşi timp neglijând altele, care nu par să joace un rol cauzal în poveste.
  7. Această simplă inabilitate de a ne aminti adevărata succesiune a evenimentelor, punând în loc una reconstruită, va face ca istoria să apară retrospectiv ca mult mai explicabilă decât a fost sau este, de fapt.

Şoferi suedezi şi amanţi francezi


« Noi, oamenii, suntem victimele unei asimetrii în percepţia evenimentelor întâmplătoare. Atribuim succesele abilităţilor noastre şi eşecurile evenimentelor externe aflate în afara controlului nostru, adică întâmplătorului. Ne simţim resposabili pentru lucrurile bune, dar nu şi pentru cele rele. Asta ne face să credem că suntem mai buni decât alţii la orice facem pentru a ne câştiga existenţa. 94% dintre suedezi cred că abilităţile lor la condusul maşinii îi plasează în primii 50% între şoferii suedezi. 84% dintre bărbaţii francezi simt că abilităţile lor în a face dragoste îi situează în prima jumătate a topului amanţilor francezi. »

(Nassim Nicholas Taleb – Lebăda Neagră sau impactul lucrurilor foarte improbabile)

Şuviţe din Părul Venerei (V)


« Tălmaciul comandă lasagna şi due bicchiri. Isolda îl învaţă să ciocnească italieneşte. Trebuie să spună:

Cento giorni come questo!

Ei beau pentru ca aceşti stropi, care alung până la picioarele lor goale, zgomotul ploii, pisica roşcată, italianul de la masa vecină care şi-a îndesat telefonul între ureche şi umăr, pentru că aşa e mai uşor să explice cu mâinile – pentru ca toate acestea să se repete de o sută de ori. »

« Luaseră atunci cina la Ulpia, chiar deasupra forului lui Traian, stătuseră pe terasa descoperită[…] Jos, departe, la vreo opt sau zece metri – acolo timpul se măsoară în metri – se afla Roma antică, mai bine zis, cioburile ei – fiecare ruină era luminată. Coloanele erau prăvălite ca nişte oase roase de măduvă »

« În somn, Isolda îşi aruncase cearşaful, în lumina lunii pielea ei strălucea, acoperită de broboane. Şi tălmaciul s-a gândit atunci că e nevoie de multe pentru a te simţi fericit: să fii puţin cherchelit de grappa, de Roma, de iubire, de luna strălucitoare de afară care atârnă ca şi cum e o coadă de şopârlă ascunsă după un nor, după o frunză, să adormi cu femeia asta şi să ştii că mâine va fi dimineaţă, şi nu pur şi simplu o dimineaţă, ci o dimineaţă la Roma, când simţi acut că ai foarte puţin timp şi nu poţi să pierzi nicio clipă, că trebuie să te duci repede să te cufunzi în acest oraş. »

(Mihail Şişkin – Părul Venerei)

 

[Dacă nu ne înşală toate semnele…]


« Afirmaţia «creaţia precede morala» acceptă un singur comentar: într-un sistem existenţial în care nu mai e posibilă nici o creaţie, morala poate desigur să reprezinte valoarea cea mai înaltă şi suprema zodie stăpânitoare. Într-un sistem în care mai e însă posibilă o creaţie, valoarea cea mai înaltă e creaţia. Dacă nu ne mint toate indiciile, destinul nostru e împletit într-un sistem în care creaţia e permanent posibilă şi în care valorile spirituale au în consecinţă o irecuzabilă orientare creatoare. »

(Lucian Blaga – Cenzura transcendentă)

Şi dacă semnele ne înşală? Într-o lume a « creaţiei permanente » e foarte probabil să fie şi multă creaţie falsă. Mai ales când « creaţia » primează asupra moralei.

Şuviţe din Părul Venerei (III)


« De fapt, mi se pare că am spus deja că în nemărginirea noastră ceva nu e în regulă cu timpul »

« Poate că şi despre noi se va spune cândva că am fost greci antici care au trăit în mijlocul barbarilor? »

« E uimitor că atunci totul îmi era clar. Dar acum că sunt bătrână şi mi-am trăit viaţa, acum nu mai înţeleg nimic. Reiese că viaţa asta este drumul parcurs de la înţelegere la neînţelegere. »

(Mihail Şişkin – Părul Venerei)

 

Şuviţe din Părul Venerei (II)


« Adevărul este numai acolo unde este ascuns. Bine, oamenii nu sunt adevăraţi, dar poveştile, poveştile sunt adevărate! »

« Nu e înfricoşător faptul că se termină viaţa, ci că ea poate să nu mai înceapă niciodată! »

« Dacă piatra ar avea conştiinţă s-ar gândi că ea cade liber pe pământ, iar dacă nu ar gândi aşa, oricum ar cădea. »

(Mihail Şişkin – Părul Venerei)

 

Şuviţe din Părul Venerei (I)


« Coafura influenţează felul în care ca decurge ziua şi, în cele din urmă, şi viaţa. »

« Există un singur Dumnezeu, dar obiceiurile sunt diferite. »

« Deci totul e simplu: din moment ce e imposibil să lămureşti adevărul, atunci trebuie să fie lămurit măcar neadevărul. »

(Mihail Şişkin – Părul Venerei)