Catégorie : Poezie

Roua zilelor (săptămâna 26 aprilie – 2 mai)


  1. prin sticla lacrimilor,  cuvinte de apă (Francesc Garriga, poet catalan, 26 aprilie 1932 – 4 februarie 2015 )
  2. Dacă nu foloseşti corpul tău chiar acum, îmi permiţi să-l împrumut pentru un timp? (Craig Arnold,  poet american, 1967 — probabil 27  aprilie 2009)
  3. Noaptea nu e profundă, în ciuda versurilor bărbaţilor, e rece şi largă; amorul, vis, glande, nebunie.(Idea Vilariño, poetă uruguayană, 1920 – 28 aprilie 2009)
  4. E ceasul când foșnesc în cer salcâmii  și când miroase luna a trifoi. (Radu Gyr, poet român, 1905 – 29 aprilie 1975)
  5. O abundentă iubire e asemeni tăcerii,/ Nimic nu se pierde-n afară, nimic nu-i adaugi (Anna de Noailles, poetă franceză, 1876 – 30 aprilie 1933)
  6. Aurul părului tău
    Margareta
    Cenusa parului tau Sulamith o groapă săpăm în
    văzduh şi nu va fi strîmtă
    (Paul Celan, poet de limbă germană de origine evreiască, 1920, Cernăuți – 20 aprilie 1970, Paris; traducerea în limba română – aparţinând lui Petre Solomon – a poemului Todesfuge a fost publicată în Contemporanul, în 1947, înaintea originalului)
  7. A face lumi nu ajunge pentru inferioare simţuri fără saţ,/ Dar o inimă iubitoare îndestulează spiritul cu aspiraţii înalte (Novalis, poet german, 2 mai 1772 – 1801)

Roua zilelor (săptămâna 19-25 aprilie)


  1. Dacă vrei să simţi fericirea de a iubi, uită de sufletul tău (Manuel Bandeira, poet brazilian, 19 aprilie 1886 –1968) – o traducere a întregii poezii puteţi citi aici
  2. Uite, primăvara reînvie, pentru cei ce nu se pot uita. Vino, să priveşti uitarea ta şi să calci flori de hârtie. (Adrian Maniu, poet român, 1891 – 20 aprilie 1968)
  3. Şi în fiecare seară îmi zic,/ Observând în extaz al meu pas,/ Că n-am cunoscut pân-acuma nimic/Ca astă zi în viaţa ce-am tras. (Robert Bridges, poet britanic, 1844 – 21 aprilie 1930)
  4. Ai fost numai întruparea unei clipe ce-n neştire/Mişcă sufletul şi-l leagă de un dor nemărginit. (Veronica Micle, poetă română, 22 aprilie 1850 – 1889)
  5. Cu poşta  aş dori sufletul meu să-l trimit (Miguel de Cervantes y Saavedra, poet spaniol, care s-ar putea să fi scris proză doar pentru a-şi împacheta cu ea poeziile, 1547 – 23 aprilie 1616)
  6. Priveşte cum frunza de plop, decolorată şi fără de vânt, tresaltă,/…/ Şi gândeşte-te cât de delicat poate inima să palpite/ În bucuria fără vânt a revelaţiei necuvântate (Robert Penn Warren, poet american, 24 aprilie 1905 – 1989)
  7. Şi dacă vreodată îndrăgostit bietul meu suflet/Nu poate avea parte de bine în adevăr/ Să faci să-i fie bine măcar cu o minciună (Louise Labé, poetă franceză, 1522 – 25 aprilie1566)

De la Gheorghe pentru Gheorghe


Tabloul promis

de Jorge Luis Borges

Un pictor mi-a promis un tablou.

Acum, în New England, aflu că a murit. Simt

ca şi în alte dăţi, tristeţea de-a înţelege că suntem

ca un vis. M-am gândit la om şi la tabloul pierdut.

(Numai zeii pot să promită pentru că sunt nemuritori.)

M-am gândit la locul ales pe care pânza nu-l va ocupa.

M-am gândit după aceea : dacă s-ar afla aici,

cu timpul va fi un lucru în plus ;

acum e limitat, nesfârşit, capabil

de orice formă şi culoare, fără să depindă de nici una.

Într-un anume fel, el există. Va trăi şi va creşte

ca un cântec şi va rămâne cu mine până la sfârşit.

Îţi mulţumesc, Jorge Larco.

(Şi oamenii pot să promită, pentru că în fiecare promisiune există ceva nemuritor.)

tigre

Jorge Larco – Canoa de Tigre

Fiindcă ziua de Sf. Gheorghe e şi Ziua Bibliotecarului (meserie pe care o visez adesea, la propriu!), am reprodus o poezie a bibliotecarului Gheorghe al lui Orăşanu din Buenos Aires către prietenul său Gheorghe, pictor din Buenos Aires.

Ai o singură zi


Nu-ti pare că lipseste o zi din calendare

Când vrei un strop de rouă din altă dimineată

Si iei pe mâini doar praful dintr-o trecută viată

Ce nu părea să fie si-acuma încă doare?

Iar când te uiti spre mâine ca spre o sărbătoare

Cu soare poleită, cu jocuri si ospete,

Cu ape linistite care îti dau binete,

Nu-ti pare că lipseste o zi din calendare?

Ziua care nu va fi si niciodată nu a fost,

Roire de albine usor supărătoare,

O dai grăbit în lături când treci prin calendare,

AZI este timpul mierii si-al lacrimii cu rost.

Nu foc, ci fum gros


de Nathan Metaxes

E un vis. Un drum. Un om pe drum.

În dreapta viran, în stânga panouri  înalte.

Niciun trotuar.

Omul merge pe stânga, lipit de panouri.

E periculos, dar îl înspăimântă mai mult

pustiul din dreapta.

De după panouri, undeva la două blocuri în faţă,

iese un fum negricios.

La început firav, apoi în rotocoale cărnoase,

apoi negru şi greu ca o păcură a văzduhului.

Se târăşte ca un boa constrictor,

numai pe stânga.

Nu se mai vede bine, dar pare că o maşină

în viteză

va străbate din clipă în clipă fumul şi omul.

Omul încearcă să treacă strada, dar

picioarele nu îl ascultă

– cum se întâmplă adesea în vise –

şi ştie că nu are timp, dar totuşi încearcă

să se târască

Iar maşina nu ajunge încă

deşi e în viteza maximă…

Omul se trezeşte gândind

Poate că asta e iadul: eternitatea absenţei, timpul în care

nu te ajunge nimic, nici macar cu viteza luminii.

Timpul ca un fum negru şi gros

care umple totul

cu Nimic.

Roua zilelor (săptămâna 12 -18 aprilie)


  1. mai ales, îmi va lipsi curând făclia speranţei, cu care obişnuiam să merg prin ţinutul întunecos al uitării tale (Inca Garcilaso de la Vega, poet peruan, primul metis biologic şi cultural al Americii de Sud, 12 aprilie 1539 – 23 aprilie 1616, aceeaşi zi şi acelaşi an în care au murit şi Cervantes şi Shakespeare)
  2. Iar timpul ştiu bine să-l împartă:/ Îl petrecu în două feluri viaţa toată/ Ori îl dormi, ori nu făcu nimic (Jean de la Fontaine, poet francez, 1621- 13 aprilie 1695, epitaful şi-l scrise singur)
  3. Şi ne-a tresăltat acest sânge, cu şerpi visaţi (Albert Manent i Segimon, poet catalan, 1930 – 14 aprilie 2014)
  4. Iubirea de-acum e la fel cu cea din alt an (Dante Milano, poet brazilian, 1899 – 15 aprilie 1991)
  5. Sufletul meu e vesel şi mirat Ca un prieten ce s-a întors de la spital. (Tristan Tzara, poet român şi francez,  16 aprilie 1896 – 1963)
  6. Ţii minte-ntâia ploaie cum cădea, cu fulgere, cu stele lungi în ea? (Magda Isanos, poetă română, 17 aprilie 1916 – 1944)
  7. şi voi rămâne-n tine, luminos şi distant voi fi ca o lumină inutilă, ca un felinar legănându-se în mici gări prin care treci în această lungă călătorie fără destinaţie (Augusto Frederico Schmidt, poet brazilian, 18 aprilie 1906 —  1965)

Roua zilelor (săptămâna 5 -11 aprilie)


  1. Greutatea lumii/e dragostea./ Sub povara/ singurătăţii,/ Sub povara/ frustrării/ greutatea,/ pe care noi/ o purtăm/ e dragostea. (Allen Ginsberg, poet american, 1926 –  5 aprilie 1997)
  2. Cădem,/ Victime ale războiului toţi,/ Pentru că nu ne mai putem auzi cuvintele (J. P. Clark, poet nigerian, n. 6 aprilie 1935)
  3. Era o dimineaţă de april: curat şi proaspăt/ Pârâiaşul, savurându-şi puterea,/ Fugea cu iuţeală de tânăr bărbat (William Wordsworth, poet englez, 7 aprilie 1770 – 1850)
  4. Eu îţi voi da/ Nişte perle de ploaie/ Venite din ţara/ Unde nu plouă (Jacques Brel, cantautor belgian, 8 aprilie 1929 – 1978)
  5. Tânără Iubire tolănită visează;/ Dar cine oare îi va spune visul? (Dante Gabriel Rosetti, poet englez,  1828 – 9 aprilie 1882)
  6. Căci ce e răul dacă nu un bine chinuit/ de propria sa foame şi de setea sa? (Khalil Gibran, poet libanez şi american,  1883 – 10 aprilie1931)
  7. A fost un vis,/ Un vers,/ O melodie,/ Ce n-am cântat-o, poate, niciodată…(Ion Minulescu, poet român, 1881 – 11 aprilie 1944)

Roua zilelor (săptămâna 29 martie – 4 aprilie)


  1. Nu voi fi durat mai mult decât spuma/ Pe buzele valului ce sărută nisipul (Yvan Goll, poet franco-german, 29 martie 1891 – 1950)
  2. Pentru tine aceste versuri inspirate de harul consolator/Al ochilor tăi mari în care râde și plânge un vis dulce (Paul Verlaine,  poet francez,  30 martie 1844 – 1896)
  3. În palma unei mâini/ fictive,/ floare/ nici văzută nici simţită:/ auzită,/ apare/ galbenă/ caliciu de consoane şi vocale/ incendiate.(Octavio Paz, poet mexican, 31 martie 1914 – 1998)
  4. Ca să sufăr, îmi trebuie o alta,/ Dacă inima mea o păstrezi,/ Trimite-mi-o în schimb pe a ta! (Edmond Rostand, poet francez, 1 aprilie 1868 – 1918)
  5. Atunci, nu ceri eternitate/ De la o floare ce-a-nflorit./ De ea te bucuri cât trăieşte/ Şi n-o mai plângi, de-a veştejit. (Matilda Cugler-Poni, poetă română, 2 aprilie 1851 – 1931)
  6. De după voal ard ochii tăi/ Ca stelele care prin nori străpung…(Ivan Ioncev, poet bulgar,  3 аprilie 1884 – 1918)
  7. Inima-i o grădină: fii milostiv, o, soare,/ În ea încă nici griji, nici trandafiri n-au înflorit. (Remy de Gourmont, poet francez, 4 aprilie 1858 – 1915)

Roua zilelor (săptămâna 22-28martie)


  1. Deasupra trandafirilor să-ţi pui sigiliul, / Apoi din măr va trebui să muşti (Johann Wolfgang von Goethe, poet german, 1749– 22 martie 1832)
  2. De ce n-ar trebui să te iubesc? Ce voi fi în ziua/ în care tu vei înceta să fii? …/ Ştiu doar că pe umerii tăi e / crucea mea, a mea parte-n omeneasca durere. (Domingo Rivero,  poet spaniol, 23 martie 1852 – 1929)
  3. În seri iarnă lungi vei sta cu mine,/ Sub lampă, tandră, fără amărăciune,/ Iar eu prin pagini de cărţi vechi tot frunzărind,/ În voci de morţi poeţi m-oi asculta trăind (Albert Lozeau, poet canadian de limbă franceză, 1878 –  24 martie 1924)
  4. Fără tine mi-e frig / N-am înţeles niciodată / Cum simte aerul / Că ai plecat. (Ana Blandiana, poetă română, n. 25 martie 1942)
  5. O, dă-ne nouă azi plăcerea cea din flori;/Şi nu ne da nouă a gândi prea departe (Robert Frost, poet american,  26 martie 1874 – 1963)
  6. A-mpărăţiei fericire, s-a spus,/ La popor coboară, prin regi, dintr-un surâs (Alfred de Vigny, poet francez,  27 martie 1797 – 1863)
  7. Cine n-ar vrea să se întoarcă nevinovat/ din faptele sale/ ca dintr-o pajişte de crini? (Daniel Turcea, poet român, 1945 – 28 martie 1979)

Fragment de sărut


Nu am rezistat să nu încerc să traduc atât cât am putut din Sărutul de Anna de Noailles (născută Brâncoveanu), pe care l-am găsit pe terenul de joacă  al Melaniei (Mulţumesc, Melanie!).

Iubiţi după voinţa vremii, primăvăratece turme, în dulci perechi febrile!

Tot, umbra, cântul, parfumul, lumina leagă şi dezleagă iubire…

Mai puţin brusc tresaltă vântul când crengile le-amestecă sau le desparte

Decât dorinţa care atrage fiinţe şi apoi se duce departe…

Ale apelor uşoare atingeri şi-ale gliei, grânele ce iar se vor coace,

Durerea şi moartea sunt mai puţin fără voie decât dorul care-ţi face ce-i place…

…………………………………………………

Poemul complet în franceză – aici.