Étiquette : psihoeducatie

Un Solomon al zilelor noastre


« Avem cele zece porunci. In complementaritate cu ele, propun zece nevoi umane. Ele isi au radacinile in copilarie. Ar fi trebuit sa faca obiectul educatiei si invatarii, la toate varstele. Dar nu prea se intampla acest lucru. Poate ne aude cineva; acum, la acest moment al unui nou inceput. »

Iată care sunt cel zece nevoi umane relevante pentru educaţie pe care ni le propune profesorul Solomon Marcus:

  1. Nevoia de a da un sens vietii, la nivel elementar
  2. Nevoia de împrospătare
  3. Nevoia de întrebare şi mirare
  4. Nevoia de îndoială şi suspiciune
  5. Nevoia de greşeală şi eşec
  6. Nevoia de joc
  7. Nevoia de identitate
  8. Nevoia de omenesc şi omenie
  9. Nevoia de cultură
  10. Nevoia de transcendenţă

Iniţial voiam să citez câte o formulare memorabilă din fiecare paragraf. Problema e că textul abundă în formulări memorabile şi, în plus, ansamblul e mult mai frumos decât oricare dintre componente. Aşa că, dacă sunteţi curioşi, mergeţi direct la sursă (aici).

Nu ţine o minge de volei sub apă


Dacă vreţi să ştiţi ce vrea să spună titlul puteţi citi (aici) broşura « Creşterea toleranţei la disconfort » de Ana-Raluca Chiscu.

O să citez aici un fragment care tratează un subiect de foarte larg interes:

Metode disfuncționale de gestionare a emoţiilor neplăcute
Există mai multe metode prin care o persoană poate să gestioneze disconfortul emoțional. O parte dintre aceste metode pot fi disfuncționale, în sensul în care, deși rezolvă problema disconfortului pe termen scurt, mențin pe termen lung dificultatea de a tolera emoțiile neplăcute.
  1. Evitarea unei discuții cu o anumită persoană, a unor întâlniri, a unui loc care amintește de momente de disconfort, sau amânarea unor activități care provoacă teamă duc, pe termen scurt, la scăderea disconfortului. Pe termen lung, însă, persoana care evită momentele de disconfort, nu are posibilitatea de a dobândi abilitățile necesare pentru gestionarea emoțiilor, și va continua să resimtă același disconfort de fiecare dată când se va confrunta cu situațiile menționate.
  2. Asigurarea. Prin asigurare înțelegem încercarea de a scăpa rapid de emoțiile negative prin diferite acțiuni, de tipul: cer confirmări sau asigurări de la ceilalți, efectuez acțiuni repetitive, fac verificări pentru a mă asigura că totul este în regulă.
  3. Metodele de “amorțire” emoțională sau retragere din emoție cel mai frecvent folosite sunt consumul de alcool sau alte substanțe și mâncatul compulsiv. Dormitul excesiv poate fi, de asemenea, o încercare disfuncțională de a scăpa de emoții.
  4. Comportamentele de auto-rănire sau auto-vătămare sunt o altă modalitate disfuncțională prin care unele persoane încearcă să înlăture disconfortul emoțional. Sunt considerate comportamente de auto- vătămare acele acțiuni prin care o persoană își induce durere fizică sau se rănește pentru a scădea disconfortul emoțional. Exemple pot fi: tăierea sau zgârierea pielii, smulsul părului, ciupirea pielii, mușcatul, lovirea anumitor zone ale corpului (ex. lovirea peretului cu capul sau cu mâna), arderea pielii.

Există metode mai bune de gestionare a emoţiilor. Disconfortul e un semnal, nu o problemă în sine. Soluţia nu e să scap cât mai repede de disconfort, ci să-l folosesc drept ghid spre adevărata problemă.

Mai mult despre metodele de creştere  a toleranţei la disconfort puteţi citi în textul concis şi bine organizat al doamnei psiholog Ana Chiscu, publicat pe situl bulimie.ro

Cameleonul cenușiu de grădină


Am apreciat si mai mult metafora lui Peter Tyrer despre culorile depresiei (pe care am prezentat-o in articolul Cameleonul depresiv) dupa ce ieri am putut vedea patru situatii de viata descrise in culorile tristetii. Tristete care mai trece din cand in cand hotarul cu depresia. Depresia comuna, aceea careia Tyrer ii atribuie culoarea « gri de gradina ». Cameleonul cenușiu de grădină.

Intr-una dintre aceste intalniri cu tristetea din ziua de ieri am invatat ceva important – că depresia pate fi perceputa ca un mod peiorativ al tristetii (am scris despre asta aici).

Nu sunt nebun


Aud des aceasta declaratie ferma chiar din primele minute ale consultatiei. Raspunsul meu e ca lumea nu se imparte in buni si nebuni, ca psihiatrul trateaza tulburari mintale asa cum cardiologul trateaza tulburari cardiace si ca un om nu este boala lui (N-ar trebui sa spunem nici « doamna X e cardiopata », nici « domnul Y e psihopat »). Nu sunt dintre cei care sustin ca « nebun » ar trebui scos din dictionar; doar ca el nu are nici o valoare intr-un cabinet medical.

O persoana poate suferi de schizofrenie (nu este schizofrenica), poate avea un episod depresiv (nu este depresiva), poate avea o criza epileptica (nu este epileptica). Pentru ca o persoana poate suferi de schizofrenie si sa ia si premiul Nobel (matematicianul John Nash, de exemplu) sau poate avea crize epileptice si episoade afective severe si sa picteze ca nimeni altul (ma gandesc la Van Gogh).

TARIILE  NOASTRE  SUNT  SI  SLABICIUNILE  NOASTRE. Nimeni nu este condamnat sa fie « nebun », toti suntem vulnerabili in diverse feluri la tulburari mintale. Stim astazi ca toate tulburarile mintale severe sunt legate de gene de vulnerabilitate care poarta in acelasi timp si caractere necesare intr-o anumita proportie in populatie. Daca am avea doar gene « absolut sigure » am fi la fel de putin adaptabili ca pinguinii. Probabil ca pinguinii nu fac niciodata o boala echivalenta cu schizofrenia, dar nici nu compun simfonii. SLABICIUNILE NOASTRE  SUNT  SI  TARIILE  NOASTRE.

Daca nu vreti sa aveti de-a face cu nebuni, iata o prima lista de persoane nefrecventabile: Isaac Newton, Ludwig van Beethoven, Michelangelo, Robert Schumann, Virginia Woolf, Winston Churchill, Lev Tolstoi, Eugene O’Neill, Vivien Leigh, Charles Dickens. Lista ramane deschisa. Astept propunerile voastre pentru Corabia Nebunilor.

Gheaţa neagră


« Tuturor care dau de psihiatri in ziua de azi le spun sa incerce o alta varianta! Nu cred sub nici o forma in ceea ce poate face “bine” un medicament care se joaca cu sistemul nervos al pacientului. Nu am vazut nici macar un singur caz de boala psihiatrica in Romania tratat cu adevarat!

Am vazut pacienti care puteau cu o simpla psihoterapie, sa se reechilibreze, sa nu necesite internare ci doar familia sa fie instruita cum sa le asigure cele necesare, un climat psihoafectiv adecvat, insa au fost instruiti de medici ca daca nu-si iau tratamentul va fi dezastru… Am vazut cum nu esti bagat in seama de nimeni o data internat si daca ti se pune o eticheta ca esti bolnav si gata, nimeni nu se gindeste ca poate nu e chiar asa. »

(dintr-un comentariu in blogosfera semnat Black Ice)

Randurile de mai sus apartin probabil unei persoane care a suferit mult si mult din aceasta suferinta a fost creata de noi, psihiatrii.

Nu traim intr-o lume ideala, insa un lucru putem face si in aceasta lume imperfecta: sa respectam suferinta unui semen al nostru. Iar oamenii care au, la un moment dat, o problema de sanatate mintala ar trebui sa beneficieze de un respect neschimbat din partea noastra.

Am invatat aceasta lectie cu adevarat abia cand l-am cunoscut pe Joel. Un american care a trecut vreme de 10 ani prin spitale psihiatrice, din pricina unei psihoze majore, si s-a confruntat cu atmosfera dezumanizanta a acestor institutii. Partea extraordinara e ca el si-a dat seama ce valoare terapeutica directa are respectul. Dupa ce s-a stabilizat, a devenit consilier pe sanatate mintala al mai multor administratii nord-americane si europene. Iar seminarul sau, intitulat simplu « Respect » a fost pentru mine o experienta majora a acestei vieti.

Joel e numele unuia dintre cei patru arhangheli care pazesc, cu sabie de foc, raiul. Focul respectului ar putea topi  gheaţa neagră.

(Nota: Joel beneficiaza de o familie  iubitoare si continua sa ia o doza minima dintr-un tratament de intretinere.) 

Cunoaşte – Bucură-te de viaţă – Trăieşte mai bine


« Apariţia în limba română a cărţii Cunoaşte – Bucură-te de viaţă – Trăieşte mai bine, carte redactata de prestigiosul Institut de Psihiatrie Socială Ludwig Boltzmann din Viena, făcut celebru de Prof. Dr. Heinz Katschnig şi de Prof. Dr. Michaela Amering, de la Departamentul de psihiatrie şi psihoterapie al Universităţii de Medicina din Viena, ar trebui să constituie un eveniment deosebit. Dincolo de aspectul strict profesional, este o carte despre oameni şi omenie, un exerciţiu uman, care îndeamnă cu insistenţă la efortul de sporire a calităţii vieţii, la şanse ce se pot oferi oricăruia de a se bucura mai mult de viaţă.

Cine mai păstrează în minte vechea sintagmă stigmatizatoare a  « nebunului » de care ar trebui să te fereşti, are ocazia sa constate că cei ce au trecut psihotice –  inclusiv de tip schizofren -chiar dacă au rămas marcaţi, sunt oameni obişnuiti ce trăiesc firesc printre noi, îşi pot dezvolta continuu preocupările, îşi pot  îmbogăţi continuu viaţa. » (din Cuvântul înainte scris de Prof. Dr. Mircea Lăzărescu, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale, pentru aceasta carte)

Cartea este disponibila prin comanda de la Mediamed, pretul acesteia fiind de 50 RON. Daca sunteti interesati de achizitionarea acesteia, puteti sa o contactati pe doamna Monica Roman (Monica Roman: monica.roman@mediamed.ro). Si inca 2 optiuni de comanda a cartii:
1) libraria Prior Books – http://ebookshop.ro/product.php?productid=26581 sau
2)  site MediaMedPublicis – http://www.mediamed.ro/portofoliu.php?cid=17&language=romanian&pub=0