Cuvântul noematic, -ă exista deocamdata in dictionarele limbii române doar cu valoare adjectivala – « referitor la idei »; uneori e folosit  intr-un sens si mai restrâns – « referitor la noeme » (noeme = continuturi ale gandirii, in fenomenologia lui Husserl). Substantivului noematica îi dau tarcoale de 3-4 ani. Imi amintesc o lunga discutie cu un prieten si coleg, la intoarcerea dintr-o delegatie, cu un tren de noapte care se târa intre Suceava si Bucuresti, oprind adesea fara veste in mijlocul campiei. Atunci cred ca am zis prima data « terapie noematica », incercand sa dau un nume mai pompos acelor lucruri care mi se intamplau in relatia terapeutica, neîncadrabile intr-o tehnica anume (dintre cele care imi sunt cunoscute!) si care pareau sa aiba efect. Supozitia mea era in seara aceea ca exista cateva cai prea putin batatorite care ar putea conduce spre descoperirea, redescoperirea, sau reconstruirea intelesului propriei povesti de viata; a da noima unei secvente de viata mi sa parut a fi o rezumare acceptabila a ceea ce se intamplase (dincolo de asteptarile mele) in cateva intalniri terapeutice care-mi vor ramane mult timp in memorie.

Intelesul se afla in cuvinte. Nu ramane nimic in memoria noastra care nu a fost mai intai legat de cuvinte. Drama se joaca uneori pe scenarii scrise cu cuvintele altora. Primul nivel la care putem sa dam noima este recapatarea cuvintelor proprii:  a redescoperi ca sunt « furios » sau « speriat », nu doar « nervos », ca pot fi « trist », nu « dezmagit ».

Al doilea nivel ar putea fi redescoperirea faptului ca sensul, noima, de naste in relatie, niciodata in fiinta solitara, izolata, sau, cu un termen drag epocii noastre, independenta. « Face sens pentru mine », chiar facand abstractie de faptul ca e un barbarism, e expresia perfecta a opacitatii la caracterul relational al oricarui inteles.

Noematica ar putea fi o disciplina a redescoperirii intelesurilor povestii mele de viata. O disciplina caredecojeste cuvintele si care se deprinde doar in relatia cu celalalt.

Femeile si barbatii nu sunt egali in modul in care isi construiesc placerea sexuala. Exista un nucleu de simturi folosite cam in acelasi mod (mirosul, gustul, atingerea), dar exista si o diferenta senzoriala remarcabila: barbatii doresc mai ales ceea ce vad, femeile ceea ce aud. Ca sa dau un exemplu din film, daca ma gandesc la scene emblematic erotice (in special saruturi) imi vin in minte mai ales imagini feminine si voci masculine (e, desigur, o impresie de barbat!).

Locul privilegiat in care se intalnesc semnalele auditive si vizuale este apropierea asimetrica a feţelor in actul sarutului. Poarta Sarutului. Daca vom crede ca functia unei porti e doar de a permite intrarea intr-o curte, vom intra grabit si foarte repede vom ajunge la Masa Tacerii. Într-o teorie standard, sarutul face parte din preludiu, e doar o etapa pregatitoare a placerii sexuale.  Si totusi … Sarutul nu e doar un exercitiu erotic, e un mijloc de reinnoire permanenta a iubirii prin facilitarea  creativitatii si comunicarii erotice. Am spus deja, femeia si barbatul vin cu asteptari senzoriale diferite: sunetele, vocea, muzica sunt cadrul care favorizeaza deschiderea ei, cadrul vizual este excitant pentru el. Dăm uneori atentie variatiilor de pozitii sexuale ca ingredient al innoirii placerii, ignorand adesea posibilitatile mult mai  diverse pe care le ofera sarutul; combinatorica trupurilor in actul sexual  e limitata, cel putin in comparatie cu  povestile care stau pe buze. Creativitatea e drastic limitata daca sarutul e distribuit intr-un rol secundar, sau chiar redus la simpla figuratie. Cat despre comunicare, nu stiu alt exemplu de  intalnire si potentare reciproca a tuturor celor cinci canale de comunicare senzoriala comparabil cu sarutul.

Timpul poate ucide dorinta. Psihoneurologul francez Boris Cyrulnik a formulat chiar o regula dupa care „intarirea legaturii slabeste dorinta”. Exista exceptii de la regula? Strict vorbind, nu. Ar fi insa o portita pentru ca placerea sa se reînnoiasca, sa dureze si chiar sa se amplifice cu trecerea anilor: poarta sarutului.